E 11 iunie 2008. Ora 23:00.

Am fost la Serbanei. Un autocar si un microbus erau parcate vis-a-vis de cascada si greu se putea treca pe linga ele. N-am traversat apa pe puntea de sus ci pe cea de sub cascada, suspendata pe corzi, facuta tocmai pentru spectacolul apei involburate. Nu-mi venea sa cred: In fata cabanei trona Coco, asaltat de turistii care doreau sa-i cumpere figurinele din radacini si suportii de luminare. Mai sus, spre coada baltii care acum devenise un adevarat lac dupa amenajare, Rica tinea lectii de canotaj cu copii veniti tocmai de la Medias in tabara. In spatele cabanei trei casute si douazeci de locuri de campare. Cu lumina si dushuri, ca-n Germania, vere! Generatorul nu se auzea dar m-am dus dupa fire si l-am dibuit sub cascada: 12V, alternator auto, ca la Cinaia, elegant. Cabana cocheta, curata, cu centrul de informare turistica pus la punct, cu un mic shop de suveniruri si dulciuri. Fetele imi arata si mansarda, plina de priciuri. Ramin mut.

De afara se aude un tiriit continuu si ies in spatele cabanei, de unde se parea ca vine sunetul Privesc peste straturile de ceapa si ridichi si tot nu ma lamuresc de unde vine zgomotul. deschid ochii si vad lampa de cristal de pe tavan. Opresc ceasul care suna continuu si ma intorc pe partea cealalta. Poate mai adorm la loc. Sa visez macar inca zece minute…

12 iunie 2008. Ora 06:30