Info club : Program evenimente 2015 | Contact | Membri | Ture | Actiunea Serbanei | Statut | Intrebari frecvente | Autentificare | Inregistrare
Ghid montan : Carpatii Meridionali : Muntii Cindrel > Cabane > Trasee | Muntii Lotrului > Cabane > Trasee | Muntii Fagaras > Cabane > Trasee
Alte informatii: Galerie Foto | Stiri | Caiet de cantece | Magazine echipament montan | Statiuni montane | Rezervatii Naturale | Sfaturi pentru turisti
2% pentru Amicii Muntilor

Home » Carpatii meridionali

Carpatii meridionali

[25 Mai 2006 | 7 Comentarii | 43.831 vizualizari]

A) Caractere generale

Acestia constituie sirul cel mai masiv si mai inalt din Carpatii romanesti. Sunt cuprinsi intre Valea Prahovei si culoarul Timis-Cerna. Totusi, conform altor studii geografice, limita estica este considerata a fii Valea Dambovitei, integrand astfel Muntii Bucegi in Carpatii Orientali. Culmile formeaza masive puternice, rareori taiate de ape, cu trecatori mai putine.
Sunt alcatuiti,in majoritate, din roci tari (sisturi cristaline) si, pe alocuri, granite. Spre capete, gasim culmi formate din roci calcaroase.
Sunt cei mai inalti munti din tara noastra. Aici gasim cele mai multe varfuri care depasesc 2000 de metri. Pe crestele cele mai inalte s-au format circuri glaciare, numite si zanoage. In locul ghetarilor, topiti odata cu incalzirea climei, s-au format lacuri foarte frumoase, cu apa limpede.

B) Grupele de munti, depresiuni si trecatori

Carpatii Meridionali au fost impartiti de apele curgatoare care ii traverseaza in urmatoarele grupe de masive: Bucegi si Fagaras(intre Prahova si Olt), Parang si Retezat-Godeanu intre Olt si culoarul Timis-Cerna-Bistra.Primele doua au povarnisurile repezi spre nord, iar urmatoarele sunt abrupte spre sud.

I.GRUPA BUCEGILOR

Sunt delimitati la est de Valea Prahovei, la vest de Valea Dambovitei, la nord de Depresiunea Brasov, iar la sud Subcarpatii Curburii. S-a format in timpul orogenezei alpine care a tinut din Cretacic pana la inceputul cuaternarului. Catena carpatica s-a definitivat in timpul Erei Neozoice, in urma ultimelor faze ale orogenezei alpine. S-au inaltat in bloc, cu cca 1000 m, la sfarsitul Neogenului si inceputul Cuaternarului.
Aceasta grupa contine urmatoarele unitati fizico-geografice: Muntii Bucegi (Vf.Omu, 2505 m), Muntii Leaota (Vf. Leaota, 2133 m), Muntii Piatra Craiului(Vf. Omu, 2238 m), Magura Codlei; zonele depresionare: Culoarul Rucar-Bran(cu Pasul Giuvala-1240 m), situat intre Piatra Craiului si Muntii Bucegi-Leaota, Culoarul Prahovei(Valea Prahovei).
Clima
Clima este tipic montana, cu temperaturi medii anuale de 2-6°C, cu precipitatii abundente de 800-1200 mm si chiar peste, la mari altitudini, cu vanturi puternice. Climatul alpin apare indeosebi in Bucegi si Piatra Craiului, caracterizat prin temperaturi medii anuale sub 2C, precipitatii cu valori foarte mici si varfuri extrem de puternice.
Altitudinea, masivitatea, configuratia vailor si a interfluviilor, ca si pozitia in extremitatea estica a Carpatilor Meridionali explica particularitatile climatice, si implicit, reflexul lor in peisajul Masivului Bucegi. Un prim aspect este legat de etajarea climatica.
Reteaua hidrografica este alcatuita din raurile Prahova, Ialomita, Dambovita si Barsa; lacuri- acumulari antropice amenajate pe cursul Ialomitei(Scropoasa) si Dambovitei.

Flora si fauna

La altitudini de peste 2400m, covorul vegetal este discontinuu, alcatuit din plante oligoterme, formand pernite : ochiul gainii, clopotei alpini, la care se adauga salcii pitice si argintica. Caracteristica este graminea pitica. Pe suprafete mici, pe Varful Omu, sub Varful Bucura si pe platoul Costilei se dezvolta asociatia de coarna, intre 2300-2500m. Pe podul Bucegilor predomina pajistile de teposica si de parusca, alaturi de care apare frecvent agrostis rupestris.
Suprafetele structurale, slab inclinate si adapostite, asigura acumularea zapezii care poate atinge pana la 3m grosime, formand un invelis protector si o sursa de alimentare pentru reteaua geografica. Factorii edafici favorizeaza in acest fel dezvoltarea jnepenisurilor, a palcurilor de pajisti subalpine cu tufarisuri de smirdar, afin si merisor, pe suprafetele structurale din Jepii Mari, Piatra Arsa, Batrana .
Tot un rezultat al conditiilor climatice sunt padurile de molid cu exemplare de zada si brad din abruptul Bucegilor, la care se asociaza, la altitudini mai mici, fagul.
Suprafetele structurale, slab inclinate si adapostite, asigura acumularea zapezii care poate atinge pana la 3m grosime, formand un invelis protector si o sursa de alimentare pentru reteaua geografica. Factorii edafici favorizeaza in acest fel dezvoltarea jnepenisurilor, a palcurilor de pajisti subalpine cu tufarisuri de smirdar, afin si merisor, pe suprafetele structurale din Jepii Mari, Piatra Arsa, Batrana .Tot un rezultat al conditiilor climatice sunt padurile de molid cu exemplare de zada si brad din abruptul Bucegilor, la care se asociaza, la altitudini mai mici, fagul.
Pe branele din Bucegi vegeteaza specii endemice si raritati floristice. Circulatia descendenta puternica a maselor de aer creeaza « doboraturi » nu numai la limita superioara a padurii, ci si in cadrul acesteia, ceea ce a contribuit, in astfel de conditii, la distrugerea padurii pe muntii Cocora si Laptici.
Rezervatii: rezervatia forestiera Sinaia, rezervatia floristica si faunistica Piatra Craiului si rezervatia de peisaj si flora Bucegi.
Turism: Valea Prahovei, abruptul Bucegilor, „Babele”, „Sfinxul”, carstul de pe Valea Ialomitei (Pestera Ialomitei, Cheile Ursilor, Tatarului, Zanoagei), Culoarul Rucar-Bran, masivul Piatra Craiului cu pestera si cheile Dambovicioarei, statiunile climaterice Sinaia, Poiana Tapului, Busteni si Predeal.
Leagan al drumetiei si alpinismului, Bucegii se prezinta ca un bloc stancos compact, inalt (varful Omu-2505 m), marginit de abrupturi. Bucegii domina de la mare inaltime Valea Prahovei cu statiunile sale vestite Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Predeal, de unde incep si cele mai lesnicioase cai de patrundere spre munte (sosele, telecabina, teleferic, poteci etc.). In zona montana se afla numeroase cabane turistice si hoteluri care functioneaza permanenet.

Reteaua hidrografica

Resursele de apa ale masivului Bucegi confirma influenta pe care o are etajarea bioclimatica, structura si litologia. Izvoarele de altitudine, de la baza grohotisurilor, din circurile glaciare, sunt afectate 5-6 luni pe an de inghet, ceea ce explica si prezenta vailor intermitente care alcatuiesc obarsiile Ialomitei, Izvorului Dorului, Malaesti, Tiganesti etc. Prahova primeste din Bucegi o serie de afluenti care au un regim de torentialitate accentuat de infiltratiile din conglomerate si de drenajul carstic de adancime.Principalele artere hidrografice sunt : Ialomita, Prahova ce detine cea mai mare suprafata din Bucegi, Rasnova si afluentii sai, precum si alte surse de apa mai mici. Periferia masivului este marcata de izvoare, ceea ce explica continua lor adancire a vailor si cresterea sensibila a debitelor. Resursele de apa ale Bucegilor sunt totusi mari, avand in vedere faptul ca precipitatiile se inscriu intre 900-1100mm/an, iar zapezile sunt abundente(5-6 luni pe an).
Cuvetele lacustre din Bucegi sunt legate de prezenta ghetarilor cuaternari. Ele sunt localizate in circuri – Tiganesti – sau pe morena frontala a Ialomitei. Substratul litologic permeabil le imprima un caracter temporar. In masa calcarelor din Pestera Ialomitei apar acumulari acvatice sezoniere cu o evolutie foarte rapida.

II. GRUPA FAGARASILOR

Este marginita la est de Valea Dambovitei, la vest de Valea Oltului, la nord de Depresiunea colinara a Transilvaniei, iar la sud Subcarpatii Getici. Este cea mai inalta grupa montana din Carpatii Meridionali, avand, pe langa cele 2 varfuri (Moldoveanu si Negoiu de 2544 m respectiv 2535 m), mai multe inaltimi de peste 2500 m. Din aceasta grupa fac parte m-tii Fagaras in nord, si o serie de culmi mai joase, situate in sud (dintre care, m-tii Iezer sunt cei mai inlati si masivi). Muntii Fagaras au o creasta centrala, orientata est-vest, unde inaltimile se mentin la peste 2000 m, accesul este foarte dificil si relieful foarte accidentat.
Creasta muntilor Fagaras si zona inalta a Muntilor Iezer au un relief glaciar foarte dezvoltat. Intre muntii Fagaras, Cozia si Lotrului, pe Valea Oltului, se afla depresiunea Lovistei.
Din M-tii Fagaras izvorasc Argesul si Dambovita, precum si o multime de rauri scurte ce trec prin Depresiunea Fagarasului si se varsa in Olt. Tot aici mai intalnim cativa afluenti ai Argesului lacurlei glaciare Podragu Mare, Balea, Iezer.
In sens geografic larg, prin Masivul Fagarasului se intelege intregul complex muntos din Carpatii Meridionali cuprins intre raurile Olt, la vest, si Barsa Grosetului si Dambovita, la est. In cadrul acestui spatiu, se disting doua siruri de munti aproape paralele, unul nordic, al Muntilor Fagarasului, si unul sudic, constituit din sirul Muntilor Cozia-Frunti-Ghitu, continuat prin Masivul Iezer-Papusa. Intre cele doua siruri de munti se afla Culoarul Lovistei format din ultimele prelungiri ale lantului fagarasan.In nord, fata de Depresiunea Fagaras, limita este formata dintr-un abrupt cvasirectilin,cu o denivelare de circa 800 de metri, sub care se dezvolta o fasie piemontana.
Umerii dezvoltati la 1400 m pe cristalin evidentiaza contactul litologic si tectonic. De asemenea, se remarca prezenta padurilor de fag si conifere care coboara pana la limita depresiunii.
Baza abruptului Fagarasului este marcata si de inversiuni de temperatura, circulatia descendenta a maselor de aer (foehnul) facandu-se simtita in jumatatea nordica a Depresiunii Fagarasului, unde asezarile se indesesc si unde predomina terenurile arabileMuntii Fagaras intra in contact, in partea sudica, prin Muntii Cozia, Frunti, Ghitu si Iezer, cu Subcarpatii Getici: o suita de pinteni prelungi cu altitudini de 1000 m in alternanta cu culoare de vale pe care la baza muntelui se insinueaza depresiunile. Pintenii subcarpatici formeaza o trepta de racord fata de munte, diferentiata altimetric in functie de natura petrografca. Depresiunile de contact accentueaza diferenta dintre munte si Subcarpati ( Depresiunea Campulung pe Rau Targului, bazinul Corbi-Nucsoara pe Rau Doamnei, Bradet-Bradulet, culoar depresionar aliniat pe Valsan, depresiunile Capataneni-Arefu pe Arges, Salatruc pe Topolog si Jiblea pe Olt si Coisca). Contrastul inscris in peisaj este grupat de asezarile grupate pe fundul acestor areale depresionare, de specializarea lor in pomicultura, cresterea animalelor si prelucrarea lemnului. Aspecte mai complexe apar in cadrul limitei de est, unde muntii Fagaras intra in contact cu unitati distincte – Culoarul Bran – Rucar – Dragoslavele, Masivul Piatra Craiului si Muntii Persani. In cea mai mare parte, limta se insinueaza pe Dambovita si pe afluentii acestora, precum si pe Barsa, unde ia aspectul unui culoar suspendat, intrerupt de curmaturi, denumit si depresiunea de contact a Dambovitei si Barsei. Sectorul nord-estic il formeaza Culoarul Tamasului desfasurat pe Dambovita, pe Tamas, curmatura Tamasului (1 370 m) si Barsa si Culoarul Oticului catre vest desparte masivele
Fagaras si Iezer. Platforma Braneana patrunde in acesta zona de contact unde desemneaza, la 1200 m, un culoar denivelat datorita eterogenitatii petrografice si tectonicii foarte variate. Acest nivel este dominat de suprafata Rau Ses 1600 m, ceea ce confirma existenta unui culoar miocen intre Fagaras si Piatra Craiului. Fiind delimitat strict de masive inalte, acest culoar pasreaza aceeasi vegetatie formata din paduri de conifere si fag. Prezenta unor bazine ca cel de la satic, vechile drumuri de transhumanta care legau Depresiunea Brasovului, prin valea Barsei de cursul superior al Dambovitei, toate au favorizat transformarea unor vechi salase in asezari permanenteDespaduririle masive efectuate de la inceputul secolului nostru, plutaritul pe Dambovita, soseaua forestiera au introdus noi aspecte de peisaj. In prezent acumularea de apa de la Pecineagu, efectuata pentru valorificarea potentialului hidroenergetic al Dambovitei, alaturi de expoatarea echilibrata a fondului forestier, pastoral, cinegetic si piscicol, au contribuit la introducerea eficienta in circuitul economic a acestui sector de limita.

Clima

Elementele climei cunosc in Muntii Fagaras – Iezer, ca si in toate masivele muntoase, o etajare determinta de altitudine. Astfel se poate vorbi de un climat al padurilor de foioase, de unul al padurilor de conifere si, in sfarsit, de un climat al pajistilor alpine.
Masivul pune stavila atat maselor de aer rece si umed ce vin dinspre Atlantic si marile nordului, retinandu-le mai mult povarnisul nordic, cat si celor mediteraneene si tropicale pe care le opreste pe latura lui sudica. De aceea, pe versantul nordic este un climat dinamic, agitat, umed,rece, iar pe versantul sudic, unul mai moderat, mai calm si mai inseninat.Temperatura aerului scade de la poale spre crestetul muntilor. Media anuala este de 4 Р6o C in etajul padurilor de fag, de 2 Р4o C in etajul molidului si in jur de 0o C in zona pajstilor alpine. Lunile cele mai calduroase sunt iulie si august, iar cele mai iar cele mai racoroase, ianuarie si februarie. Vantul bate aproape permanent pe creasta, provocand innorari. Calmul absolut este o raritate in acesti munti. Primavara, zidul muntos, intrerpus in fata maselor de aer cald dinspre sud, creeaza efecte de f̦hn pe versantul nordic, provocand topirea brusca a zapezilor.

Precipitatiile sunt relativ bogate in Muntii Fagaras – Iezer, mai abundente in latura vestica decat in cea estica. Ploile au cea mai mare frecventa in lunile de la inceputul verii si cea mai mica spre toamna, in septembrie. Ninsorile incep sa cada la sfarsitul lui septembrie. Practic, se instaleaza pe creste din septembrie-octombrie si dureaza pana la sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie. In urma ninsorilor abundente se pot produce adeseori avlanse.

Flora

La poalele muntilor se afla etajul padurilor de gorun, in care pe locuri umede se instaleaza stejarul. In Depresiunea Fagarasului se afla unul dintre cele mai interesante resturi ale vechilor paduri de stejar, astazi rezervatie naturala: Dumbrava Vadului (Poiana cu Narcise sau Poiana cu Coprine).
Este o rariste de stejar inundata la jumatatea lunii mai de o adevarata mare de narcise. Mai sus, intre 600 si 1 300 m se defasoara etajul padurilor de fag. Pe latura sudica, padurile sunt pure sau numai ici-colo in amestec cu conifere, pe cand in Transilvania, molidul si bradul patrund in padurea de fag pana la poalele muntelui; cateodata, cum ar fi pe vaile Brescioarei si Pojortei, prin padurea de fag gasim si zada, conifer cu frunze cazatoare. Prin taieturi invadeza aproape pretutindeni plopul tremurator si mesteacanul. Pe vai patrund, venind dinspre dealuri, aninul negru si aninul alb. Adesea gasim si salcia capreasca, cu frunze late ca de mar. Acolo unde solul este mai bun si mai gras, prin padurile de fag, intalnim,in locul afinisurilor, tufe delicate de napraznic. In acelasi etaj, prin locurile umede, de-a lungul vailor si potecilor, intalnim adeseori slabanogul, cu flori galbene si teci gata sa explodeze la cea mai mica atingere.Pajistile din etajul padurilor de fag sunt dominate de paisul rosu si campanule, cu splendide flori albastre violacee. De-a lungul vailor cu grohotisuri si bolovanisuri de calcar, isi raspandesc mirosul de vanilie florile de carmin ale sangelui voinicului.
De la 1 300 – 1 350 m pana la 1 700 m altitudine, intalnim etajul molidului. In desisurile sale intunecoase nu-si au locul prea multe flori. Pe marginea potecilor sau in locuri mai insorite,dar umede, intalnim paralute de munte albe.
De la 1 300 – 1 350 m pana la 1 700 m altitudine, intalnim etajul molidului. In desisurile sale intunecoase nu-si au locul prea multe flori. Pe marginea potecilor sau in locuri mai insorite,dar umede, intalnim paralute de munte albe.
Pe vai umede si umbroase, de-a lungul torentilor, creste viguroasa, ajungand pana la 2 m inaltime si avand frunze late, de pana la 30 cm diametru,laptucul oii, cu flori mari galbene.
Catre limita superioara, padurea de molid se rareste treptat.
Urmeaza etajul alpin inferior, ce se continua de la limta de sus a padurilor pana la 2 200 m altitudine. Altadata era aici imparatia jnepenilor, care se pastreaza si astazi in desisuri, pe coastele priporoase si prin caldari. In acest etaj sunt foarte raspandite tufarisurile scunde de ericacee, si anume: afinul si merisorul. Ceva mai rar intalnim si plante din alte familii, ca ienuparul pitic, aninul de munte.
In pajistile din etajul alpin inferior, covorul verde este alcatuit din graminee. In preajma padurilor domina teposica si paisul rosu. Mai sus insa, dominante sunt parusca si iarba stancilor. Primavara infloresc brandusele, ciubotica cucului si bulbucii de munte.
Dincolo de 2 200 m si pana la crestele cele mai inalte de peste 2 500 m, in etajul alpin superior, tufarisurile lemnoase devin din ce in ce mai rare. Cele mai des intalnite sunt tufarisurile de tundra alpina intinse pe pamant. Pasunile sunt dominate de coarna. Florile din acest etaj sunt de o delicatete neasemuita: degetarutii care apar primavara, ochiul gainii, campanulele. In iulie infloresc martisorul galben si sclipetii de munte.
Una din marile podoabe ale Fagarasului, foarte raspandita in zona alpina este bujorul de munte, planta ocrotita, ce infloreste in iunie – iulie.

Fauna

Fauna muntilor Fagaras cunoaste, desi mai putin pregnant ca vegetatia, o ditributie zonala altitudinala.
Dintre mamifere, caprioara nu urca decat rareori mai sus de braul padurilor de fag. Cerbul ajunge, in schimb, pana la limita superioara a padurilor. Mistretul este si el adeseori intalnit, cu precadere, in padurile de la poalele muntilor. Dintre feline, cele mai frecvente sunt pisica salbatica si jderul de copac, comune atat padurilor de foioase cat si celor de molid. Nu lipseste nici rasul care urca uneori pana la golul alpin. Nelipsiti din padurile de fag sunt lupul si vulpea. Ursul, cel mai mare dintre mamifere , se adaposteste ziua prin desisurile padurilor si noaptea iese in cautarea pradei, in jurul stanilor. In golul alpin este imparatia caprei negre, specie ocrotita.
In padurile de foioase sunt mai frecvente: cinteza, sturzul de vasc, pitigoiul, mierla. In partile cele mai pustii ale padurii, evitand cararile muntilor, se afla cocosul de munte, pasare rara, ocrotita de lege. Deasupra crestelor se intinde spatiul vulturilor plesuvi si al acvilelor de munte.
Pestii sunt reprezentati in primul rand de pastravi, care se afla in cursul superior al tuturor raurilor si paraielor si in mai multe lacuri glaciare.

Reteaua hidrografica

Raurile si lacurile de baraj.
Cantitatea mare de precipitatii (inclusiv apa zapezilor al caror strat anual – insumat – ar depasi 7-8 m inaltime) s-a rasfrant in formarea unei retele dese de izvoare si vai drenate. Pe tot cuprinsul masivului se gasesc, in caldarile de sub creasta, izvoare sau lacuri cu apa limpede, sau zacatori, in care zapada intarzie pana vara tarziu, pastrandu-se uneori de la an la an.
Raurile au debite permanente destul de mari, dar primavara si vara,din mai pana in iulie, cand topirea zapezilor este mai intensa si cand ploile sunt mai abundente, debitele sunt mai mari.Apele masivului se aduna in numai doua vai: a Oltului, care culege apele de pe versantii de nord, de vest si de sud-vest, si a Argesului, caruia ii raman cele dinspre sud.
OLTUL si afluentii sai de pe versantul nordic.
In Transilvania, inainte de a se avanta in stransura muntilor pentru a trece in „Tara Romaneasca”, spre Dunare, Oltul isi poarta lenes apele, pe un curs meandrat si potolit prin sesul Depresiunii Fagarasului, paralel cu culmea Muntilor Fagarasului. Aici el aduna apele intregului versant fagarasan prin circa 30 de afluenti.Densitatea retelei hidrografice este de peste 0,8 km/kmp. Nicaieri in Carpati nu se mai realizeaza o astfel de densitate a retelei hidrografice. De la sfarsitul lui martie si pana in iunie raurile montane dreneaza o cantitate enorma de apa, provocand adeseori, pe fundul depresiunii, inundatii, deoarece cursul lenes al Oltului nu poate prelua aceasta cantitate fara a iesi din matca.
OLTUL si afluentii sai din defileu.
La granita de vest a masivului fagarasan, la Podu Olt si Boita – Turnu Rosu, Oltul se orienteza brusc spre sud si, taind in curmezis cutele muntilor, ii strapunge prin defileul de la Turnu Rosu – Caineni. Intre Boita si Caineni, Oltul primeste din Muntii Fagarasului apele Stambei, vailor Marului, Boului, Fratelui, Curpanului si Cotilor, venite toate de sub Chica Pietrelor si Strambanu. Topologul este ultimul afluent fagarasan al Oltului.
ARGESUL si afluentii sai de pe versantul sudic.
Apele varsantului sudic al al Muntilor Fagarasului se aduna in numai patru rauri puternice care razbesc spre sud in dealuri: Argesul propriu-zis, Valsanul, Raul Doamnei si Dambovita.
LACUL DE ACUMULARE VIDRARU.
In anul 1966 afost desavarsita una din cele mai mari lucrari hiodroenergetice din tara: barajul de la intrarea in cheile Argesului. Pentru a asigura volumul de apa prevazut pentru lac, au fost construite baraje, lacuri de acumulare, captari si conducte de aductiune dinspre rauri vecine Argesului: Topologul, Valsanul, Cernatul, Raul Doamnei, Baciu si altele.
DAMBOVITA.
Dambovita isi are izvoarele intre ultimele prelungiri estice ale Muntilor Fagarasului si Masivului Iezer-Papusa. Izvoarele sale de inceput sunt Boarcasului, care vine de sub Curmatura Oticului si Valea Vladului care se trage dinspre Curmatura Bratilei. Unite, aceste doua rauri dau Dambovita. La obarsie,ea curge pe directia SV – NE, apoi trece pe sub Piatra Craiului, catre Podu Dambovitei – Rucar, pe un curs presarat cu chei, repezisuri, lacuri de acumulare, cantoane forestiere si case de vanatoare. Cursul sau este insotit de o sosea forestiera care urca pana la punctul de nastere a Dambovitei, la confluenta Boarcasului cu Valea Vladului.
LACURILE ALPINE
In caldarile si pe treptele vailor glaciare se intalnesc adeseori lacuri ascunse in causul cuvetelor sau in spatele pragurilor ramase de pe urma ghetarilor din cuaternar. Apa lor, stransa din apa zapezilor si din ploi, este curata si buna de baut. Ele au totdeauna, dar mai ales primavara si iarna, o transparenta extraordinara. Aproape fara exceptie, ele isi daruie apele paraielor, carora le asigura debite constante.
Lacurile de pe versantul nordic.
Lacul Urlea situat la 2170 m altitudine in circul de obarsie al vailor Urlea si Pojorta, are adancimea maxima 4,05 m si o suprafata de 20 150 m2.
In caldarea Podragului se afla patru ochiuri de apa, doua pe tapsane si in spatele acesteia, si alte doua, Podragul Mare si Podragul Mic, in partea centrala a circului superior, in mijlocul unui relief haotic, la 2140 m altitudine. Ele au o adancime de 15,5 respectiv 3,9 m si sunt legate printr-un emisar lung de 31 m.Lacul Balea situat la 2034 m altitudine, cu o adancime maxima de 11,35 m,si cu o suprafata de 46 508 mp este considerat unul dintre cele mai frumoase lacuri alpine din masiv. Chiar pe langa lac trece Transfagarasanul.

III.GRUPA PARANGULUI

Numele de Parang, cu o rezonanta straveche, desemneaza varful cel mai inalt din tot grupul de masive si munti dintre Olt, Jiu si Strei-Parangu Mare caruia ii urmeaza ca altitudine varful Parangu Mic sau al Petrosanilor (2074 m). Muntii Parang se inscriu pe domeniul danubian, descoperit de sub panza getica , ca parte estica din semisfera Parang-Retezat-Almaj.
In Parang s-au instalat ghetari puternici in complexe de circuri etajate, continuate cu vai din lungul carora coborau limbi de gheata de cativa kilometri(pe Lotru, Jiet si Latorita).
Se desfasoara intre Olt, Jiu si Strei, fiind cea mai larga dintre grupele Carpatilor Meridionali si cu suprafete netede predominante. Masivul principal este Parang (cu varful de 2519 m), din care se prelungesc spre nord Muntii Sureanu si Muntii Candrel, despartiti de Valea Sebesului, unde sunt cateva lacuri de baraj si hidrocentrale.
In partea de est sunt muntii Lotrului si Capatanii, despartiti de Valea Lotrului, unde se gaseste lacul de acumulare Vidra.

Flora si fauna

Treapta alpina este acoperita de manunchiuri mici de ierburi, plante rezistente la frig, muschi si licheni, si putin mai jos se intalnesc cele mai intinse areale cu jnepenisuri.In treapta montana molidul apare in benzi inguste, pasuni, mai jos se gaseste braul padurilor de amestec din fag, molid si brad care a urcat pe alocuri pana la 160 m . Din treapta montana inferioara, cea mai mare aprte este ocupata de paduri de fag, la care se adauga specii de conifere si gorun spre limita inferioara pe alocuri s-a instalat mesteacanul.
Capra neagra, cerbul, mistretul,ursul,vulpea, jderul, veverita,uliul, cocosul de munte, fac parte din speciile care traiesc in aceasta zona

Clima

Etajul celor mai inalte varfuri si creste, un domeniu al iernilor prelungite, in care si luna mai are media temperaturii sub 0 grade , iar media anuala este sub -2 grade, precipitatiile cad in cea mai mare parte solide.
La etajul suprafetelor cuprinse intre 2300 si 2000 m clima se mentine rece si umeda in cea mai mare parte a anului, temperatura medie anuala oscileaza in jurul valorii de 0o C.
In treapta montana mijlocie temperatura medie anuala cuprinsa intre 3-4 grade C, iar treapta montana inferioara se caracterizeaza printr-o clima montana mai blanda, cu temperatura medie anuala de 4-5oC

Reteaua hidrografica

Aspectul general este acela al unui nod orografic, in care se distinge o culme centrala(de forma literei L) pe care se insira varfuri de peste 2200 m din care pornesc in toate partile obarsiile Jiului, Jietului, Sadului, Gilortului, Galbenului, Latoritei, Lotrului si ale multimii de afluenti pe care aceste rauri le aduna, numai doua vai se prelungesc spre nord, facand legatura cu muntii din nord si nord-est(culmea dintre Lotru si Jiet, continuata din Saua Poiana Muierii cu Muntii Sureanului si cea dintre obarsiile Lotrului si Latoritei , mult mai scurta).

IV. GRUPA RETEZAT-GODEANU

Este delimitata de Jiu si culoarul Timis-Cerna. Este alcatuita din urmatorii munti: Muntii Valcan, Muntii Mehedinti, continuati in nord cu Muntii Cernei(unde intalnim roci calcaroase), Muntii Retezat(cu maxim 2509 m), Muntii Godeanu(cu maxim 2291 m), iar in nord-vest Muntii Tarcu.
In partea mai inalta(muntii Retezat), se gasesc numeroase circuri si lacuri glaciare, dar si elemente rare de flora si fauna, reunite in Parcul National Retezat
Muntii Retezat, cei mai inalti si mai stancosi din lantul Carpatilor Meridionali, sunt cuprinsi intre Strei-Jiu si Dunare. Alaturi de Fagaras si Bucegi, se situeaza in varful piramidei de frumuseti carpatine, mai ales prin caldarile si lacurile glaciare ; Bucura, cu o suprafata de 8,86 ha si o adancime de 19,7 m este cel mai mare lac glaciar din Carpatii Romaniei, iar lacul Zanoaga, cu o suprafata de 6,50 ha, detine recordul de adancime, cu 29 m.In Muntii Retezat se afla cca 100 de lacuri glaciare ; multumita acestora, precum si florei diverse rare, cu multe andemisme si faunei bogate, Retezatul a fost inclus in Parcul National cu acelasi nume, rezervatie a biosferei. Fluxul turistilor mai ales vara pe axa Pietrele-Buta si Baleia-Iorgovanu este deosebit de mare.

Muntii Retezat, cu inaltimile lor maxime de peste 2400 m, domina muntii din jur cu cel putin 200 m, iar prin peisajul lor salbatic- varfuri si creste stancoase, imense caldari glaciare cu nenumarate lacuri si intinse grohotisuri- se afirma ca o puternica individualitate geografica. La nord, contactul cu depresiunea Hateg, se face printr-un abrupt de cateva sute de metri, desfacut de eroziune in fatete triunghiulare, caracteristice liniilor tectonice
La vest si sud, valea Raului Mare, respectiv Lapusnicului Mare, adancita cu circa 1000 m in podurile suprafetei de eroziune Borascu, desparte Retezatul de muntii Tarcu si Godeanu. Spre est, Rau Barbat si Pilugu constituie adevarata limita a masivului, separandu-l de Muntii Tulisa. Catre sud, Muntii Retezat vin in contact cu extremitatea apuseana a Depresiunii Petrosani. Legatura dintre Retezat si Godeanu se face printr-o culme cu inaltimi de 1900-2000 m (Culmea Dragasanu, alcatuita din sisturi cristaline, si masivele calcaroase Piule-Iorgovanu), uneori cuprinsa sub numele de Retezatu Mic. Acesti munti trebuie considerati insa ca o regiune de tranzitie cu particularitati ce o deosebesc atat de Retezatul propriu-zis, cat si de Masivul Godeanu. In muntii Retezat se disting doua culmi principale, aproape paralele, cu directia vest-sud-vest – est nord-est, unite in partea centrala ; intre acestea, Rau Barbat si Lapusnicu Mare, cu sensuri contrare, formeaza un culoar longitudinal. Culmea principala, nordica, incepe de la confluenta Lapusnicului cu Rau Ses prin muntele Zlata (2142 m) si este formata de numeroase varfuri : Sesele (2278 m0, Judele (2334 m), Bucura (2433 m), Peleaga (varful culminant, 2509 m), Papusa (2508 m), Varfu Mare (2463 m), continuat cu Lancitu si Cleantu Cozmii. Culmea sudica, aflata in prelungirea muntilor Iorgovanu-Piule si Dragasanu, cu inaltimi mai reduse, este formata din varfurile Custura (2457 m), Gruniu (2294 m) si Lazaru (2282 m). Din culmea nordica se desprind spre Derpresiunea Hateg culmi paralele prelungi, ale caror inaltimi scad treptat.
Varful Retezat (2482 m), a carui denumire s-a extins asupra intregului masiv, se situeaza pe una dintre acestea. Din cea sudica, o serie de culmi scurte coboara pana la marginea Depresiunii Petrosani. Infatisarea actuala a Retezatului se datoreaza in special ghetarilor cuatrenari, care au transformat fundamental relieful preglaciar. Daca in partea de vest, in jurul resturilor suprafetei de eroziune Borascu au existat ghetari mici, care au sculptat circuri izolate, ca Zanoaga, Zanoguta, Radesu, Slaveiu, Turcel, iar pe clina sudica a Dragasanului, Buta si Pustnicu, in partea centrala a Retezatului, ghetarii au fost mult mai puternici, atingand lungimea de 6-8 km. Pe versantul nordic, ghetarii din vaile Stanisoara, Pietrele, Valea Rea si Galesu confluau mai jos de actuala cabana Pietrele si au depus o mare morena frontala la inaltimea de circa 1350 m. Pe versantul sudic, ghetarul din valea Bucurei si cel din valea Pelegei se uneau si coborau pe valea Lapusnicului pana la 1400 m altitudine. De asemenea, in bazinul de obarsie a Raului Barbat, pe pantele nordice ale culmii Gruniu aveau 2-3 km lungime. Pretutindeni in circurile si vaile glaciare microrelieful caracteristic este bine reprezentat prin trepte si praguri, berbeci glaciari (roci mutonate), morene laterale, mediane si frontale, acestea din urma depuse la 1350-1400 m si la circa 1650 m inaltime, dovedind existenta a doua faze glaciare. Circurile suspendate ce domina ulucuri bine conturate sustin si ele aceasta ipoteza.
In vaile glaciare Gemenele, Sesele, Judele, Bucura si altele, unde se intalnesc deseori exemplare de zambru, jnepenisurile ocupa suprafete intinse. In lungu paraielor se dezvolta asociatii de buruienisuri inalte, alcatuite predominant din Heracleum palmatum, Senecio nemorensis, Angelica sylvestris, A. archangelica ; in jurul lacurilor glaciare predomina buruienisurile de adenostyles allariae var. Kerneri, Athyrium distentifolium, Aconitum tauricum si pajistile de Deschampsia caespitosa.
Dupa topirea ghetarilor, in multe din cuvetele de subsarare din circuri s-au format lacuri glaciare. Intre cele aproximativ 80 de lacuri, cateva se remarca prin dimensiunile lor : Bucura, cel mai mare lac glaciar din Romania cu suprafata de 10 ha si adanc de 17 m ; Zanoaga, cu cea mai mare adancime, 29 m ; tau Negru, Galesu, Tau Portii, Taurile Custurii si altele, dintre care cateva se situeaza la peste 2200 m altitudine. O buna parte din lacurile Retezatului sunt pe cale de colmatare, ca spre exemplu Stanisoara si Pietrele, care abia mai au 1-2 m adancime, iar altele s-au colmatat complet, locul lor fiind marcat de soluri turboase si vegetatie higrofila.
Lacurile glaciare au alimentare nivopluviala. Apa rezultata din topirea zapezilor abundente si din precipitatii se infiltreaza in grohotisurile de pe marginea circurilor si este cedata treptat lacurilor. In apa limpede si rece traieste pastravul, care populeaza in acelasi timp raurile ce se formeaza din lacuri.
Caracteristicile Retezatului sunt crestele ascutite, numite atat de sugestiv custuri, si varfurile proeminente despartite de curmaturi situate de obicei cu circa 200 m mai jos. Pantele repezi ating cu usurinta 30-40 º, dar adesea in versanti apar pereti aproape verticali sau surplombe. Aspectul ruiniform al Retezatului se datoreaza proceselor intense de dezagregare stimulate de conditiile climatice, intre care zapezile abundente, temperaturile scazute si ciclurile inghet-dezghet ce actioneaza intens asupra granodioritelor, pe alocuri puternic diaclazate. Rezulta, astfel, un relief rezidual, ca urmare a proceselor de dezagregare, pantele Retezatului sunt in general acoperite de grohotisuri fixate, semifixate si mobile. Cele mobile, cu blocuri basculante, constituie areale compacte sau se insira sub forma unor limbi cu latimi de zeci de metri.In lugul valcelelor abia adancite, ele alcatuiesc torenti de pietre, activi in timpul averselor, dar mai ales datorita avantajelor. Grohotisul coboara treptat, formand la marginea circurilor conuri izolate sau reunite in tapsane bine dezvoltate. Deseori, se dispun in valuri arcuite, conturand troienele de zapada pe care au alunecat iarna, formand potcoave nivale solitare sau in releu.

Vegetatia

Asociatiile de Juncus trifidus si de Sesleria coerulans se dezvolta pe stancariile din etajul alpin, iar de cele de Festuca picta si Luzula alpino-pilosa pe materialul dezagreat, in curs de fixare. Frecvent, blocurile ce formeaza grohotisurile sunt acoperite de crustele galben-verzui ale lichenilor(Rhizocarpon). O mare bogatie floristica se intalneste pe grohotisurile din regiunea calcaroasa Piule- Iorgovanu ; se remarca indeosebi macul galben de munte (Papaver coronasancti-stephani) si tufarisurile pitice de argintica (Dryas octopetala). In hornurile calcaroase se intalnesc : sangele voinicului ( Nigritella nigra), ghintura (Gentiana lutea), crinul galben (Lilium jankae).
Marea extensiune a stancariilor si a grohotisurilor constituie un impediment pentru pasunat, atat in ceea ce priveste masa verde, cat si circulatia. Cirezile de vaci si turmele de oi gasesc insa conditii bune de pasunat pe pantele mai line din muntii Zanoaga, Zanoguta, Dragsanu si Picioru Lancitei si de pe culmile nordice, fapt evidentiat de cele circa 50 stane, localizate in apropierea padurii. In sectorul sudic calcaros, pe versanti se dezvolta pajisti de stancarie cu compozitie variata (Sesleria rigida, S. haynaldina, festuca versicolor, F. saxatilis etc.) 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.0/10 (16 votes cast)
Carpatii meridionali, 8.0 out of 10 based on 16 ratings

7 Comentarii »

  • Onu Razvan a spus:

    se mai fac astfel de excursii pt ca m-ar interesa?ma puteti informa?

  • k4Zz a spus:

    prost nui bun de nimic cine la facut e un mare bou

  • paul a spus:

    ma impresionat si a fost foarte bun si ma ajutat

  • pysycuta.dulcik a spus:

    e prost ala care zice k e prost comm:-))

  • alex a spus:

    e bun
    dar nu spune cum sau format

  • anamaria a spus:

    este un referat de nota 9,50

  • anamaria a spus:

    si unul prost

Introduceti comentariul :

Trebuie sa fiti autentificat pentru a introduce un comentariu.