Info club : Program evenimente 2015 | Contact | Membri | Ture | Actiunea Serbanei | Statut | Intrebari frecvente | Autentificare | Inregistrare
Ghid montan : Carpatii Meridionali : Muntii Cindrel > Cabane > Trasee | Muntii Lotrului > Cabane > Trasee | Muntii Fagaras > Cabane > Trasee
Alte informatii: Galerie Foto | Stiri | Caiet de cantece | Magazine echipament montan | Statiuni montane | Rezervatii Naturale | Sfaturi pentru turisti
2% pentru Amicii Muntilor

Home » Stiri Montane

Căsuţa din Poveşti are acoperiş nou

Adaugat la 16 octombrie 2012 de Amicii Muntilor 2.866 vizualizari Nici un comentariu
Casuta din Povesti
Casuta din Povesti 11 - 14 Octombrie 20 (new)
Fotografii oferite de: Amicii Muntilor
Adaugat la: 16 Octombrie 2012
Zona: Iezere
76 fotografii, 12805 vizite, 0 comentarii


„Mi-a plouat în bocanci”, „Acoperişul zici ca e ciuruit”, „Pantalonii sunt uzi”, „Toată noaptea a picurat lângă mine”, acestea au fost primele afirmaţii într-o dimineaţa bacoviană de toamnă, după o noapte petrecută în „Căsuţa din poveşti”, aşa cum Mişu Mic a gratulat refugiul Iezere.

De câţiva ani, Mişu Mare are un vis, acela ca acoperişul refugiului să fie refăcut, întrucât au trecut multe ierni de când acesta a fost reparat ultima dată. Cu ceva vreme în urmă, s-au strâns bani din donaţiile membrilor şi simpatizanţilor Amicii Munţilor pentru aceeastă cauză nobilă, iar prin primăvara acestui an s-a obţinut de la o organizaţie umanitară din Sibiu învelitoare bituminoasă şi astfel s-au pornit discuţiile pentru operaţiunea „Refacerea acoperişului la Iezere”.

După discuţii interminabile, păreri dintre cele mai diverse, variante posibile în limita bugetului destul de mic, cu mic cu mare, mai forţoşi, mai slăbuţi, mai cu iniţiativă mai împinşi de la spate, pe o vreme care se arăta sumbru, joi dimineţa s-au încărcat în maşină materialele necesare.

Astfel, membrii Amicii Munţilor din Sibiu, în speţă Rică, Alex, Mişu Mic şi Coco au plecat sperând să poată urca cu Rover-ul cât mai aproape de căsuţă pentru a nu fi nevoiţi să care cu spatele cele 9 suluri de 40 kg per bucată, rucsacii, mâncarea, ceaunul de ciorbă, sculele şi alte lucruri folositoare. Au reuşit să ajungă spre seară până la 20 de minute de refugiu astfel că, lăsând maşina cu materialele, au plecat spre refugiu, urmând ca a doua zi să fie dedicată transportării materialelor. Seara s-a încheiat cu alte păreri, discuţii, cu precădere abordându-se subiectul „Vremea”, care se înrăutăţea.

Vineri dimineaţa, Gabor se trezeşte că doreşte să vină, dar cum locurile din maşină s-au ocupat, având o voinţă puternică, a plecat cu autobuzul până la Păltiniş, iar de acolo, în 4 ore, peste creastă, cu vânt din faţă,  a descălecat la refugiu.

Restul echipei, adică Mişu Mare, Dan, Piciu şi Marian, au plecat vineri seara cu maşina, având speranţa ca cei plecaţi cu o zi înainte să fi reuşit să ajungă până sus cu maşina pentru a nu fi nevoiţi să ducem şi noi în spate materiale. Întregirea echipei de meşteri s-a realizat noaptea târziu astfel că poveştile la gura sobei nu au durat foarte mult, seara încheindu-se cu acelaşi gând la vremea morocănoasă care putea strica planurile.

Dimineaţa, după ce toată noaptea a plouat atât afară, cât şi în bocancii lui Gabor aflat în refugiu „la adăpost”, ne-am trezit cam greu, cu capul în piuneze şi, după cîteva momente de dezmorţire, am început să lucrăm, luând în primire fiecare câte o sarcină de lucru.

Piciu şi Mişu Mare au deschis zona de lucru, urcându-se pe acoperiş, începând să decoperteze partea stricată, Dan ancorat şi el în coardă s-a alăturat celor doi. Alex a devenit mecanicul şef, reparând drujba, Coco împreună cu Mişu Mic şi Gabor au plecat după bile pentru acoperiş, Rică i-a ajutat pe cei de pe acoperiş, iar eu cu diverse activităţi ocazionale spre binele mers al lucrării. Astfel, pe ritmurile de muzică populară autentică de la Radio Someş, „cel mai aproape de sufletul tău”, lucrarea înainta încet, în ritm mocănesc, dar sigur.

La ora 12 am luat micul dejun şi după câteva ore se vedea deja rodul muncii. După masa festivă cu slănină, ceapă, peşte, brânză şi alte mâncăruri alese, servite în mod tradiţional cu mâna, Coco şi-a schimbat profilul, ajungând bucătarul şef. Şi-a pus toată experienţa în pregătirea unei tocăniţe de cartofi, ce-i drept cam puţini cartofi, dar foarte gustoasă şi apreciată de toţi.

Încet, încet, acoperişul a fost acoperit cu cartonul asfaltat, cu coame, dar şi „căciula” terasei a fost refăcută integral, astfel încât cu puţin înainte de lăsatul serii mai aveam de pus bilele peste carton pentru a-l fixa şi împotriva vântului. După ce s-a întunecat, iar frigul începea să-şi intre în drepturi, ne-am retras în refugiu la căldură, lăsând restul de finalizat pentru a doua zi.

Seara a continuat cu alte poveşti la gura sobei în aceeaşi ambianţă a melodiilor populare autentice ce răsunau din radioul lui Piciu, care ne biciuiau armonios urechiuşele. Cârnaţul prăjit în foc pe ţepuşele improvizate din scoabe a făcut furori printre noi, lăsându-se cu o masă copioasă tipic de munte. În tot acest timp s-a petrecut şi acţiunea „mâini dibace”, unde au fost fabricate din lemn linguri de amestecat în ciorbe, un cuţit, furculiţe, de parcă eram la un târg de meşteri populari. Încet, toată lumea s-a retras obosită în sacii de dormit, liniştea cuibărindu-se ca o nevăstuică în refugiul proaspăt refăcut, doar „Carmen”, soba noastra nepereche, mai tresărea la trosnetul bradului uscat.

În ultima zi s-a făcut curat în jurul refugiului, în terasă, s-au finalizat ultimele retuşuri la acoperiş, s-au vopsit geamurile şi uşa. Piciu infatigabilul, deşi iniţial nu a avut suport printre noi, a reuşit să pună un geam la pod, astfel încât atunci când a fost finalizat toţi am fost încântaţi de realizarea lui.

Acum refugiul are o altă înfăţişare, acoperiş nou, terasa refăcută, revopsit. Am plecat spre casă cu speranţa că acesta va dăinui în timp, fără să fie distrus de forţa naturii sau vandalizat de om, chipurile forţa superioară a naturii.

Dorim ca tot efortul depus, atât de noi, acum, cât şi de toate generaţiile care au muncit la acest refugiu începând de la cei care l-au construit, să nu fie în zadar. Pe vreme bună sau rea, montaniardul, ajuns pe aceste plaiuri mioritice, se va putea bucura de un adăpost doar dacă cei dinaintea lui au respectat cel puţin plăcuţa de la intrare „Creştine, Sub un acoperiş, aflat aici, să te porţi ca în Sfânta Biserică mulţumind Domnului că există”.

Marian Bâtcău

14 Octombrie 2012

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Căsuţa din Poveşti are acoperiş nou, 10.0 out of 10 based on 1 rating

Introduceti comentariul :

Trebuie sa fiti autentificat pentru a introduce un comentariu.