Info club : Program evenimente 2015 | Contact | Membri | Ture | Actiunea Serbanei | Statut | Intrebari frecvente | Autentificare | Inregistrare
Ghid montan : Carpatii Meridionali : Muntii Cindrel > Cabane > Trasee | Muntii Lotrului > Cabane > Trasee | Muntii Fagaras > Cabane > Trasee
Alte informatii: Galerie Foto | Stiri | Caiet de cantece | Magazine echipament montan | Statiuni montane | Rezervatii Naturale | Sfaturi pentru turisti
2% pentru Amicii Muntilor

Home » Recomandate, Stiri Montane

Istorie ?i Adev?r – 40 de ani de Turism Montan

Adaugat la 19 septembrie 2012 de Amicii Muntilor 9.618 vizualizari 4 Comentarii


Istoria Clubului de Turism Montan “Amicii Mun?ilor” Sibiu – denumit ini?ial “Clubul Amicii Mun?ilor” – cuprinzând date ?i fapte n?scute ?i tr?ite înc? de la început din dorin?a înainta?ilor no?tri de a ap?ra natura – se suprapune aproape în totalitate cu zbuciunata existen?? a Refugiului Cânaia din Masivul Cindrel.
În paginile aceleia?i istorii se reg?sesc ?i vie?ile miilor de membri ai clubului (printre care se num?r? ?i unii dintre noi) care s-au perindat, tr?it ?i visat în mijlocul evenimentelor ce constituie seva trecutului fr?mântat, ca de legend? al acestui club.
?i ca orice istorisire, în studiul de fa?? ve?i întâlni oameni, fapte, evenimente mai mult sau mai pu?in personalizate, dar esen?a tuturor relat?rilor rezultate din cercetarea unui volum însemnat de pagini de arhiv?, precum ?i din participarea efectiv? de-a lungul anilor, se dore?te a împlini dorin?a fireasc? a membrilor clubului ?i nu numai, de cunoa?tere a adev?rului ?i evenimentelor ce au avut loc în cei 40 de ani de existen??. Dar s? intr?m cu gândul în intimitatea timpului…

Anul 1959 – data de na?tere a Cantonului pastoral – Cânaia – pe muntele cu acela?i nume, a fost primul l?star ce a prins r?d?cini în marea gr?din? a turismului românesc din aceast? parte de ?ar?.
Rod al muncii unor oameni de treab? din Întreprinderea Jude?ean? pentru Execu?ia Lucr?rilor de Îmbun?t??irea ?i Exploatarea Paji?tilor – Sibiu, Cantonul pastoral Cânaia a fost conceput ca loc de cercetare a celor câteva zeci de hectare de paji?ti ?i p??uni ?i ad?post vremelnic la nevoie pentru oamenii de munte.
“Cete” de români, maghiari dar ?i sa?i, urma?i ai celor care dup? 1880 au înfiin?at “Asocia?ia Carpatin? Ardelean?” (Siebenbürgische Karpatenverein – S.K.V.), au b?tut ani buni c?r?rile de munte ce duc ?i azi spre ?i dinspre acest templu al naturii ?i turismului.
Timpul ?i-a pus pecetea peste ani. Întreprinderea–mam? nu a mai între?inut cantonul iar acesta a intrat în paragin? vreme de peste 13 ani.

7 februarie 1972 – dat? memorabil? în filele acestei istorii!
În interiorul Asocia?iei sportive “Voin?a” Sibiu ia fiin?? “Clubul Amicii Mun?ilor” prin grija unui m?nunchi de oameni în fruntea c?ruia se afla TOMA BOERESCU – merceolog care a semnat: “Adeziunea nr.1”.
Cine l-a urmat? Ilie B?lu? – instructor sportiv, Mathias Erhard – profesor, Ovidiu Teodorescu – revizor, ?i mul?i, mul?i al?ii. Iat? o dat? edificatoare: 7 februarie 1972 – 01 iunie 1974 = 385 de adeziuni!
Documentele de arhiv? de mai sus stau m?rturie entuziasmului ce s-a n?scut imediat dup? înfiin?area clubului cu tot atâ?ia oameni care au început reconstruc?ia viitorului refugiu Cânaia.
Vremurile ce au urmat au fost marcate de momente îndârjite de ap?rare a unor idealuri ce abia se n?scuser?, confuzii ?i uneori interese meschine. Din dorin?a respectului pentru adev?r, nu voi comenta prea mult evenimentele ce au urmat, dar merit? s? fie redate a?a cum rezult? din documentele vremii.
Clubul “Amicii Mun?ilor” – constituit în februarie 1972 – dup? doi ani ?i jum?tate de la înfiin?are, face demersuri în vara anului 1974 împreun? cu câ?iva membri Salvamont (membri ?i ai clubului) ?i solicit? autorit??ilor preluarea Cantonului pastoral Cânaia. Drept urmare se na?te ?i ziua de 1 iunie 1974: un grup de oameni inimo?i în fruntea c?rora s-a aflat dr. Nicolae Ivan – medic primar legist din Direc?ia sanitar? a jude?ului Sibiu, care de altfel, în 1972, a semnat adeziunea cu nr.19, fiind membru în conducere, împreun? cu Nicolae Chiri?? ?i Al. Constantinescu – au înfiin?at la sediul pe care l-au denumit de acum Cabana Cânaia, un “Registru cu impresii ?i recomand?ri” dup? ce luni de zile mai înainte au început s? pun? pe picioare contruc?ia ce sta s? se pr?bu?easc?.
Ce a însemnat acest lucru? Sute de saci cu nisip, var, ciment, p?turi, saltele, obiecte de buc?t?rie, unelte aduse de acas? ?i multe zile de munc?.
Urmare a revigor?rii edificiului, iubitorii de munte au început s? reia potecile ce duc spre lini?tea ?i pacea naturii. Astfel registrul nou înfiin?at a fost o form? modest? de a ruga pe cei ce vor trece pragul s?-?i aduc? un mic aport la între?inerea refugiului. De remarcat profunzimea dar ?i simplitatea pur? a mesajului: “…vei g?si aici sobe ?i p?turi – rudimentare e adev?rat, dar pentru care s-a depus mult? trud?. Mereu vei g?si câteva vreascuri ca s? te înc?lze?ti ?i când vei pleca, nu uita c? ?i al?ii vor veni ?i vor avea nevoie de vâlv?taia lor remontant?…”
F?r? cuvinte! …

R?sfoim cu pio?enie filele sutelor de adeziuni ce parc? ne susur? tot atâtea nume de temerari; dar ne întoarcem ?i la paginile îng?lbenite de vreme ale registrului de vizitatori ce ne face s? sim?im cum mul?imea r?va?elor umple virtual spa?iul refugiului Cânaia ?i împrejurimilor cu brazii ce i-au stat de veghe zile ?i nop?i. Oare ce ne spun cifrele de mai jos?
– 01 august 1974 – 5 octombrie 1975 = 510 vizitatori într-un an ?i 2 luni;
– 18 martie 1978 – 8 ianuarie 1979 = 685 vizitatori în doar 10 luni;
– 06 aprilie 1979 – 22 iunie 1980 = 910 vizitatori într-un an ?i 2 luni
Iubitorii de statistici pot observa c? numai în cei 3 ani efectivi lua?i în calcul – media celor ce s-au refugiat pentru câteva zile în catedrala Cindrelului a fost de 700 de persoane pe an!
Cu un pic de fantezie ne imagin?m, privit? de sus, coloana drume?ilor în care, în timp ce primii sosi?i î?i trag sufletul pe pragul cabanei, cei abia pleca?i la drum înc? n-au ie?it din P?ltini?, cu to?ii scriind pe harta naturii, cu trupurile lor, cuvintele “Amicii Mun?ilor”…
Nostalgie? Poate! Dar ?i adev?r despre cei ce n-au pregetat s? ?in? sus flac?ra ce mistuia pe din?untru trupul ?i sufletul celor ce au îngrijit cabana Cânaia precum ?i a celor ce î?i ref?ceau armonia fiin?ei lor vizitând inima muntelui vr?jit!
Se cuvine s? ne întreb?m totu?i dac? istoria clubului ?i a refugiului Cânaia a avut ?i o fa?? nev?zut? pân? acum a existen?ei lor zbuciumate. Dar s? l?s?m documentele de arhiv? s? ne vorbeasc?…

30 septembrie 1974 – Se emite Decizia nr.601 a Consiliului popular jude?ean Sibiu – Comitetul executiv:
La propunerea Comitetului executiv al Consiliului popular municipal Sibiu nr. 9606 / 1974 având acordul … (proprietar)… ?i acordul Cons.pop. comuna R??inari nr. 2514/9 iulie 1974, în temeiul Decretului nr. 409/1955, se decide prin articol unic trecerea în administrarea comunei R??inari, cl?direa, grajdul ?i o mânz? cu nr. de inventar 1006, 1007 ?i 7003 – toate aflate în perimetrul cantonului pastoral Cânaia, urmând a fi folosite prin Salvamont ?i Asocia?ia “Amicii Mun?ilor”.
Iat? c? s-a n?scut ?i documentul de aur! Dar s? vedem ce s-a întâmplat mai departe!

16 octombrie 1974 – Cu procesul-verbal nr. 1739, încheiat la sediul I.J.E.L.I.E.P Sibiu, se face predarea-primirea cantonului Cânaia (cl?dire, grajd ?i mânz?) între vechiul proprietar ?i …Salvamont, f?r? nominalizarea clubului “Amicii Mun?ilor” – contrar textului deciziei nr. 601 a Consiliului popular jude?ean Sibiu; reprezentant unic al Salvamont, dl. Al. Constantinescu (om cu bune inten?ii – zicem noi) care în diverse situa?ii se bucura de dubla sa calitate de reprezentant al Salvamont dar ?i al Clubului “Amicii Mun?ilor”, fiind – se pare – membru la ambele asocia?ii.
NOT?: De?i prim?ria R??inari, proprietar al terenului pe care este construit refugiul Cânaia, aceasta nu este prezent? la preluarea obiectivului în data de 16 octombrie 1974 de c?tre Salvamont.
“Enigma” se va descoperi în actul urm?tor când:

La 25 octombrie 1974 – prin proces-verbal nr. 1578, prim?ria R??inari pred? obiectivul Cânaia, din “administrarea” sa, reprezentantului “Clubului Casei de Cultur? a Sindicatelor Sibiu” “Amicii Mun?ilor”, domnului Al. Constantinescu – în custodie – “cu rezervarea dreptului de a prelua în administrare direct? în cazul în care necesit??ile o impun”. E ceva neclar?! Dl. Constantinescu, în acest document, este de aceast? dat?, reprezentantul clubului, salvându-i onoarea.
Cum istoria are ?i p?r?ile ei crude, dup? numai un an ?i cinci zile se va produce o adev?rat? dram?: mânza de sub inventar nr. 7003, va fi reformat? sub privirile înce?o?ate de mil? ale reprezentan?ilor prim?riei R??inari ?i ale “delegatului din partea Salvamont ?i al Clubului “Amicii Mun?ilor” Sibiu – vezi procesul-verbal f?r? num?r din 28 octombrie 1975 încheiat chiar pe catafalcul b?trânei cabaline, f?cut? “incapabil? de munc? ?i irecuperabil?”.
Cred c? nu e bine s? fim tri?ti (retrospectiv) pentru c? prin adresa nr. 1464 din 11 decembrie 1975 (exact dup? 44 de zile de la c?derea pe baricad? a mânzei – inventar 7003, zis? Stela), Spitalul de boli pulmonare Sibiu cere voie Direc?iei Sanitare Jude?ene Sibiu s? cedeze “Casei de Cultur? a Sindicatelor Sibiu – Clubului Amicii Mun?ilor, prin prim?ria R??inari – un cal ?i o c?ru??”. M?rturisesc c? nu am g?sit nic?ieri în arhiv? “datele biografice” nici ale calului ?i nici ale c?ru?ei…
Investiga?iile de arhiv? aveau cu mult mai grele probleme de rezolvat – soarta juridic? a aceleia care, de acum înainte, se va numi cu mândrie Cabana Cânaia, astfel c?:

La 19 iulie 1977 – pre?edintele de atunci a clubului dl. Rudiger Tischler semneaz? un memoriu în care se fac câteva preciz?ri astfel: “În ?edin?a sa l?rgit?, Consiliul Amicii Mun?ilor în ziua de 13 iulie 1977 a pus în discu?ie anumite aspecte care au fost aduse la cuno?tin?a unor tovar??i din conducerea clubului, cu privire la refugiul Cânaia, punct turistic administrat de c?tre club…” (S?raca Limb? Român?!).
Dup? ce se detaliaz? necesitatea existen?ei unui astfel de refugiu ?i eforturile uria?e f?cute de membrii clubului, se mai precizeaz?:
– “Am fost indigna?i când am aflat c? în urma unor comunic?ri calomnioase (a se traduce turn?torii – n.n) s-a pus în discu?ie de c?tre organele superioare ca clubul nostru s? nu mai poat? administra acest refugiu…”
Trist, dar au început marile mânc?torii…
Nu am g?sit în arhiv? unde a fost depus memoriul dar se poate aprecia c?, în anumite cercuri ale urbei, se urm?rea scoaterea clubului din Cânaia. Mai marilor ora?ului i-au trebuit patru luni f?r? opt zile s? decid? astfel c?:

La 11 noiembrie 1977 – Consiliul popular jude?ean Sibiu – comitet executiv, cu nr. 12553 / I.D.13 / 11 noiembrie 1977 c?tre Casa de Cultur? a Sindicatelor Sibiu – Clubului Amicii Mun?ilor: ..(extras)… urmare solicit?rii clubului, privind Cânaia – Decizia nr. 601 /1974 î?i men?ine valabilitatea “…” de cerut l?muriri ?i îndrum?ri de la Corpul Unic de Control Financiar Intern”
NOT?: Se redefine?te dreptul de administrare a Refugiului Cânaia de c?tre Salvamont ?i Clubul “Amicii Mun?ilor”!
Din investiga?ii: Urm?torii doi ani ?i jum?tate sunt marca?i de unele disensiuni între membrii clubului, unii dinte ei fiind ?i membri ai Salvamont, precum ?i vremelnic în func?ii de conducere, fie ele modeste, cum a fost cazul lui Popa Vasile – secretar al clubului – care prin activitatea sa va provoca grave animozit??i în club. Urmare acestei st?ri de fapt:

La 26 iunie 1980, Clubul solicit? Consiliului popular jude?ean Sibiu, cu adresa nr. 108/1980: “Urmare Adun?rii Generale (nestatutare – n.n., fapt rezultat din documentele ulterioare) din data de 25 iunie 1980 ?i ca urmare a cererii forma?iei Salvamont (neg?sit? în arhiv? – n.n.) de a primi cabana în exclusivitate, suntem de acord ca începând cu data de 1 iulie 1980, cabana s? treac? în adminitrarea forma?iei Salvamont Sibiu cu urmatoarele condi?ii (…urmeaz? câteva facilit??i pentru membrii clubului – n.n). Semneaz? Ilie Dobre – pre?edinte ?i … nimeni altul decât Popa Vasile – secretar!
NOT?: Nu se face nici o motivare a acestei surprinz?toare cereri ?i nici cauzele renun??rii la refugiul Cânaia. Avem îns? în arhiv? o copie a unei sesiz?ri f?cut? de club (între 25 iunie – 30 iulie 1980) reprezentând un înscris de mân? care, în esen??, men?ioneaz?: “Luând cuno?tin?? de o sesizare (a se în?elege turnare –n.n.) f?cut? de c?tre tov. Popa Vasile – un membru mai nou al clubului care nu a reu?it s? se angreneze (a se citi – integreze – n.n.) în totalitate în disciplina ?i activitatea clubului…” dup? care: “Sesiz?rile exprimate de dânsul reprezint? p?rerile personale, care nu angajeaz? în niciun fel activitatea clublui ?i nici conducerea, fapt ce rezult? din lipsa semn?turii celor care angajeaz? clubul”.
În încheiere – iar??i starea de confuzie ce domina clubul: “Cu privire la cabana Cânaia, ar?t?m c? în urma discut?rii în Adunarea General? a clubului (?!) s-a votat trecerea în exclusivitate a cabanei în administrarea forma?iei Salvamont. Semneaz? pre?edinte Ilie Dobre (care nu de mult a semnat adresa de renun?are nr. 108/26 iunie 1980, al?turi de Popa Vasile) ?i secretar Constan?a Mierlu?ca care probabil a ?i redactat-o. De re?inut numele acestui personaj.
Cei ce n-au vrut s? cedeze în lupta pentru p?strarea refugiului au continuat s? fac? presiuni asupra mai marilor vremii astfel c? la data de 30 iulie 1980, cu adresa nr. 5250 c?tre club se precizeaz?: “Urmare a solicit?rii dv. nr 108/1980, v? facem cunoscut c? în ?edin?a din 21 iulie 1980, Biroul permanent al Comitetului executiv al Consiliului popular jude?ean Sibiu a stabilit c?, în ceea ce prive?te cabana Cânaia, aceasta se va men?ine în continuare în administrarea clubului, fiind accesibil? turismului de mas?, în condi?iile în care v-a fost predat?“. Semneaz? vicepre?edinte Nilc? Eleonora (care, în viitorul apropiat, va deveni “?efa” jude?ului).
Revenind la r?spunsul de net?g?duit al organelor de conducere ale ora?ului, clubul nu numai c? este men?ionat ca administrator de drept, ci ?i unic gospodar al refugiului Cânaia.
?i au mai tecut câ?iva ani, ani în care au continuat fr?mânt?rile ?i nu de pu?ine ori interesele personale. M?rturiile verbale, cum c? spa?iul Cânaia era folosit drept surs? de venituri personale, nu sunt suficiente pentru emiterea unor ipoteze, dar legenda s-a n?scut.
Dincolo de legend?, via?a clubului se desf??ura între realitate ?i n?zuin?e. C?ci oamenii nu au renun?at.
Ar fi nedrept de sus?inut doar ideea c? preocup?rile clubului erau numai de natur? juridic?. ?i iar??i arhiva ne vine în ajutor:

7 noiembrie 1977, are loc edi?ia a VI-a “Zilelor Amicii Mun?ilor”;

Anii 1977 – 1978, Pre?edintele Rudiger Tischler, în darea de seam? bi-anual?, face apel la membri pentru “men?inerea în club a vechilor membri”
Întâmpl?rile relatate mai sus au început s? lase urme…
Dar cum unui om de munte îi st? bine s? fie dârz în fa?a greut??ilor, iat? ce mai g?sim în filele vremii:

1980 – 1982, ac?iuni de amploare:
= Organizarea primei edi?ii a concursului “Cuno?terea masivlui Prejba”;
= Ac?iuni conduse de: Ciuncu?an Nic – Mun?ii Piatra Craiului, Gross Reinhold – Mun?ii Cara?-Severinului, Or??anu Alexandru – Mun?ii Vrancei, Rottman Rudolf – Mun?ii C?p??ânii ?i mul?i, mul?i al?ii.

12 mai 1983, Clubul închiriaz? de la IFET T?lmaciu cabana de pe Valea Vaca, cunoscut? de drume?i sub denumirea de cabana Zimbru. L?ca?ul a?ezat mai mult în calea celor încerca?i, a fost p?zit de neînfricatul Rudy Rotmann, poate cel mai înfl?c?rat om de munte din câ?i au fost în club! Acest om minunat care, în timp ce î?i f?cea pe foc “pâinea de toate zilele” amestecând o mân? de m?lai cu cojile de cartofi fier?i “ca s? nu piard? nimic din ce ne-a dat natura”, ne povestea cum “omul s-a n?scut din natur? ?i trebuie s? moar? în sânul ei”. El ?tia una ?i bun?: “cobor atât cât s?-mi aduc hran? pentru 2 s?pt?mâni” sau “ne vedem în Siebenburg la toamn? târziu”.
Odat? cu vârsta, omul s-a gândit s? se retrag? în … Germania, moment ce a pecetluit pentru totdeauna soarta cabanei Zimbru. Într-o expedi?ie “pro-memoria”, împreun? cu pre?edintele clubului Gabriel Blazsany prin anul 2000, am desc?lecat în împrejurimile cabanei din care au mai r?mas doar ruinele funda?iei ?i acelea n?p?dite de vegeta?ie, semn c? natura ?i-a revendicat dreptul, conform spuselor lui Rudy “ce-i din natur?, se întoarce în natur?”…
Episodul Rudy Rottman ?i cabana lui, ?i Doamne! câte au mai fost ?i câte vor mai fi de pomenit !

1984, Edi?ia a II-a – ?tafeta F?g?ra?ului;

8 februarie 1986. Dup? 14 ani de la înfiin?are a clubului (7 februarie 1972), Sfatul b?trânilor – for moral al clubului – consemneaz? într-un document din arhiv? c? “evenimentul a avut loc în Sala ASTRA-Sibiu!” S? ne imagin?m ce atmosfer? a fost în ziua aceea în templul culturii sibiene!
Într-un interviu cu Dl. Al. Constantinescu – membru de onoare al clubului – se face o precizare demn? de luat în seam?: “Mi-aduc aminte c? într-o Joi, dup? terminarea întrunirii s?pt?mânale la Salvamont, Toma Boerescu îmi spune: S? mergem desear? la Biblioteca Astra c? acolo are loc înfiin?area Clubului Amicii Mun?ilor. Dealtfel el a ?i luat cuvântul în acea adunare din 7 Februarie 1972 ”

16-18 octombrie 1987, edi?ia a XV-a a s?rb?torii noastre, “Zilele Amicii Mun?ilor”. În acest ultim exemplu se poate citi pulsul vie?ii de club ?i va trebui ca noi, sau mai degrab? voi, cei de azi s? reconsidera?i modul de numerotare a acestei s?rb?tori!

21 aprilie 1988, Clubul redacteaz? un MEMORIU – sesizare c?tre Comitetul executiv al Consiliului popular jude?ean Sibiu, secretarului Costel ?erb?nescu. Materialul face o trecere în revist? a principalelor date deja consemnate mai sus. Citez doar cu titlu de pre?uire a eforturilor depuse de membrii clubului: “… acoperirea cu ?indril?, introducerea canaliz?rii ?i a instala?iilor sanitare, dotarea cu o micro-hidrocentral? de 12 V, remedierea interioarelor, dotarea cu cazarmament, etc, toate pe banii ?i cu contribu?ia concret? a membrilor clubului”. Apoi se arat? c? asupra clubului s-au f?cut presiuni din partea Salvamont pentru predarea cabanei ?i ca urmare, dup? 1980 s-a procedat la “preluarea f?r? nici o form? legal? ?i f?r? nici un document a cl?dirilor ?i a numeroaselor bunuri aflate acolo” (Oare, au mai r?mas în iarb?, urmele înainta?ilor no?tri sau le-au luat ?i pe acelea?). În cele din urm? se solicit? sprijin pentru redobândirea refugiului sau “s? le pred?m – degrevându-ne legal de valoarea lor”.
NOT?: În arhiva clubului nu am g?sit r?spuns la memoriul depus. Rezult? din studiul filelor vremii c? Salvamont a gestionat Cânaia în perioada 1980-1988; Clubul nu a fost degrevat oficial de obliga?iile gestionare nici pân? în zilele noastre, dar nici nu i s-a recunoscut uria?ul efort material f?cut pân? atunci.

17 iunie 1988, Un ultim document de arhiv?, MEMORIU adresat de club pe aceea?i adres?, dup? numai 56 de zile, document r?mas ?i el f?r? r?spuns. Merit? subliniat îns? un text ce ne readuce aminte c? la preluarea refugiului în 1974, proces-verbal nr. 1578/25 oct 1974, de primirea obiectivului a semnat numai reprezentantul Clubului Amicii Mun?ilor. Dincolo de orice specula?ie trebuie s? amintesc faptul c? dubla calitate a unor persoane (membri la ambele forma?iuni) a creat ulterior confuzie ?i consecin?e.
Martor ?i participant la via?a clubului în ultimii … 22 de ani, precizez c? “amicii mun?ilor ” nu au mai f?cut alte demersuri oficiale dup? aceast? dat?.
Refugiul Cânaia a r?mas în amintirea tuturor ca o minunat? FATA MORGANA…
“Oricâte motive de sup?rare ar avea drume?ul, natura le spulber?. Constrângerilor sociale, ea le opune o libertate nelimitat?.” A?a începe manuscrisul lui Ionu? P?sat, preg?tit pentru o prob? cultural?, prin anii ’90. Dup? care continu?:
“Motivul întoarcerii la natur?, la poalele unui versant îmb?trânit devine condi?ie a echilibrului sufletesc. Fericirea poate fi atins? prin refugiul atât de necesar din larma ora?ului, în puritatea spa?iilor largi. Muntele iradiaz? for??, tain?, poezie. Câte piscuri, atâtea legende! În c?utarea necunoscutului, drumurile mun?ilor î?i dezv?luie tainele, încântându-te cu exuberan?a culorilor…
Urcu?ul pe munte este o permanent? c?utare. Obstacolele, surprizele, descoperirile naturii neumblate, singur?tatea ?i sentimentul de grandoare, ofer? suprema satisfac?ie pentru drume?ii îndr?zne?i. Cele neînsufle?ite îi vorbesc, cele neclintite se mi?c? într-o fascinant? atmosfer? de basm.
Nu uita c?l?torule, la munte omul este mai simplu, via?a lui se desf??oar? în lini?te, inima îi bate de bucurie ?i de mul?umire, în mijlocul unor locuri m?re?e, unde p?mântul, codrii, stâncile ?i pâraiele sunt înc? în starea de început a naturii…”
Cele câteva momente lirice le-am introdus între limitele a dou? perioade istorice: una fiind 7 februarie 1972 pân? la evenimentele din dec. ’89 ?i a doua, 1990-1993; perioad? de prefaceri sociale ce au urmat chiar ?i existen?a clubului.

Despre aceste timpuri, paginile ce vor urma vor fi înc?rcate de evenimente ?i date – m? tem – obositoare, dar semnificative privind “purgatoriul” prin care au trebuit s? treac? membrii clubului “Amicii Mun?ilor” devenit la data de 12 februarie 1990 – Clubul de Turism Montan “Amicii Mun?ilor” Sibiu. Consfin?irea noii denumiri a clubului se va face oficial prin Sentin?a civil? nr. 1852 din 28 mai 1990 prin care se ob?ine ?i personalitatea juridic?.

Istorie f?r? personaje istorice ? Putem s? spunem c? în unele momente, istoria face trimitere la memoria colectiv?. Este suficient s? r?sfoim volumele de arhiv? cu cele 385 de adeziuni ale anilor ’72 – ’75, s? vedem cine s-ar încumeta s? uite m?car unuL din numele acelor temerari în frunte cu Toma Boerescu, B?lu? Ilie, Mathias Erhard, Brukner Emil, Ivan Nicolae, Rottmann Rudolf, Gutt Reinhold, Helmutt Fabri?ius, Constantinescu Alexandru, Tischler Rudiger, P?tru?i Marius, Ana Toth-Brukner, Elisabeta Popa ?i înc? mul?i al?ii, care prin func?iile avute sau chiar numai ca membri, au ?inut sus stindardul clubului.
Nedrept ar fi s? nu ar?t?m c? din vâltoarea vremilor am putea s? pescuim ?i nume ce n-ar merita s? fie pomenite din pricina r?nilor adânci pe care le-au provocat în trupul clubului. Îi vom notifica doar cu ini?ialele, r?mânând ca cei ce vor fi curio?i s? afle cine au fost s? r?sfoiasc? bogata noastr? arhiv?…

Crucea din Valea Sâmbetei

 “Urc?m de la cabana Sâmb?ta spre Fereastra Mare. Bujorii sunt înflori?i ?i sus în c?ldare mai d?inuie panta aceea mare de z?pad? pe care va trebui s-o travers?m cu mare grij? înainte de a ajunge în creast?. Trecem pe lâng? crucea care se vede din caban? sus pe o muchie de stânc?. Ne oprim, rupem câteva crengu?e de bujori ?i depunem pe soclul crucii ?i continu?m drumul, înc?rca?i de memoria celui ce se odihne?te sub iarba acoperit? de bruma dimine?ii…”

A?a î?i începe Helmut Fabri?ius – membru de club al anilor ’80 – istorisirea unor întâmpl?ri citite în Anuarul S.K.V., dup? articolul scris pe vremea aceea de cunoscutul fotograf al Carpa?ilor no?tri – Iosef Fischer.
“18 ianuarie 1940, o zi frumoas? de iarn?, în care trei turi?ti sibieni au plecat la schiat spre Valea Sâmbetei: Frank Resch – grafician ?i talentat fotograf amator, Viktor Chiba – alt grafician ?i binecunoscutul fotograf al Carpa?ilor – Iosef Fischer.
Timpul se schimb? brusc, la caban? plou? ?i cu cât ajungem mai sus, ploaia se transform? în z?pad?. Ne întoarcem, de schiat nu mai poate fi vorba.
A treia diminea??, cerul e senin, soarele sus pe creste a transformat muntele într-un vis. Cei trei schiori, singurii oaspe?i ai cabanei, pleac? spre culmi, cu gândul s? schieze dar ?i s? fotografieze peisajul hibernal. Urc? în serpentine lungi pe pant? înclinat? spre c?ldarea din Fereastra Mare.
Frank Resch, ocupat cu fotografiatul, r?mâne 2-3 serpentine în urm?, Fischer e primul, lui i-a revenit lucrul greu de a alege drumul ?i a deschide pârtia de schi. Dintr-odat? se aude un scrâ?net ?i apare o fisur? în z?pad?! AVALAN??!! Instinctiv se trage repede spre culme ?i-i avertizeaz? pe ceilal?i. Atunci, totul este acoperit de un vuiet asurzitor. Fischer, datorit? presiunii aerului, este aruncat lâng? un brad de care încearc? s? se aga?e.
Dup? câteva secunde care par o ve?nicie, se las? o lini?te de moarte. În fa?a lui Fischer, o p?tur? nesfâr?it? de z?pad?. La cca. 100 m mai jos, Ghiba Victor f?r? un schi ?i be?e ?i îngropat pe jum?tate de avalan??. Numai Resch lipse?te! Cei doi îl strig? dispera?i ?i încep s?-l caute, pân? aud un strig?t de ajutor. Mai întâi g?sesc un b?? de ski ?i pe urm? o gaur?, urma unui bra? îngropat în z?pad?. În cea mai mare grab? îl scot pe Resch, ajutându-se de mâinile ce-i ies din z?pad?. E con?tient, dar din gur? îi curge sânge. Sprijinit de cei doi, acesta începe coborârea spre caban?. Dup? câ?iva metri îns? îl p?r?sesc puterile. Fischer, singurul cu skiurile intacte, coboar? spre caban? ?i cu ajutorul cabanierei, Resch este transportat pe sania de salvare, la caban?. Dup? ce-i se acord? primul ajutor, Resch, talentatul fotograf amator, adoarme, dar din acest somn nu se va mai trezi niciodat?…”
Cu un suspin adânc, Helmut Fabri?ius î?i încheie relatarea:
„Genera?iile s-au schimbat, cei care trec pe lâng? crucea din Valea Sâmbetei, l-au uitat pe Resch – fotograful amator, ?i c? acea cruce a fost ridicat? în amintirea lui dar ?i cu scopul de a ne avertiza. Muntele ne chiam?, ne îmbr??i?eaz?, dar nu iart? gre?elile”.

Am relatat cuvânt cu cuvânt dramatica poveste a Crucii din Valea Sâmbetei, spre luare aminte…
Drume?ule! Când urci spre Fereastra Mare, culege o crengu?? de bujor de munte ?i a?eaz-o cu smerenie pe soclul crucii lui Resch – fotograful amator…

Spuneam undeva mai sus c? despre timpurile ce vor urma (1990-1993), descrierile vor fi înc?rcate de evenimente ?i date – m? tem – obositoare dar semnificative privind “purgatoriul” prin care au trebuit s? treac? membrii clubului. A roman?a astfel de momente ar fi o impietate. De aceea le voi reda cât de fidel, a?a cum sunt ele marcate în filele de arhiv?.
Clubul de turism montan “Amicii Mun?ilor” Sibiu intr? în valurile vremii (decembrie 1989) tot atât de surprins ?i nepreg?tit precum acest popor de români greu încercat.
Astfel c? la conducerea clubului d?inuia un om (de treab? – de altfel) care, dup? spusele celor de o vârst? cu el, prieteni ?i cunoscu?i, ?i-a f?cut veacul ca activist sindical ?i care la pensie s-a hot?rât s? p?storeasc? cu blânde?e mâna de oameni ce a mai r?mas în club. Numai c? “Ol. D.” nu prea mai avea ce s? p?storeasc?: ob?tea se limita la drume?ii m?runte, bruma de gospod?rie (banii ?i obiectele de inventar ?i ele sec?tuite) erau consemnate în ni?te acte rudimentare, toate acestea pe scheletul unui sistem social în deriv?.

Ianuarie 1990. Un tân?r, membru din 1988, îmi propune s? “vii la club, unde e haos total ! Poate po?i s? îi aju?i.”
M? hot?r?sc cu greu, dar le promit c? în 2-3 luni le pun eviden?a contabil? la punct, dup? care plec. Ce eviden?? ? Încep de la zero (cu 1 ianuarie 1990) ca ?i cum atunci s-a n?scut clubul.
În club, tensiunile ating cote maxime: be?ia manifest?rilor “democratice” din strad? face ravagii ?i în club astfel c?:
La 28 februarie 1990 are loc Adunarea General? care în esen?? provoac? plecarea pre?editelui “Ol. D.” ?i este ales noul pre?edinte “B. Gh.”, un tân?r, ce-i drept, ?colit prin echipele artistice ale tineretului din Poligrafia Sibiu.
Încetul cu încetul, activitatea clubului înflore?te profesional ?i artistic sub mâna tân?rului pre?edinte…
De acum, gata cu roman?area trecutului: faptele, a?a cum au fost consemnate în paginile arhivei.

1 iunie 1990. Mi se încheie sorocul. Doresc s? predau eviden?a la zi, membrii clubului îmi refuz? cererea. Ba mai mult, la 06 iunie 1990 prietenii mei tineri îmi cer s? m? înscriu ca membru ?i fac acest pas.
“Sindromul S.R.L.” îi cuprinde ?i pe câ?iva din club – dornici “s? facem afaceri” – uitând de fapt care era menirea clubului. Cap de list?, chiar pre?edintele “B. G.”

30 octombrie 1990. Sub presiunea continu? a lui “B. G.”, închid eviden?a contabil? ?i o predau chiar pre?edintelui, care, fericit c? a sc?pat de principalul obstacol în calea “progresului” (a se citi = afaceri – n.n), d? documentele clubului pe mâna unei harnice casiere de aprozar – “I. A” – care îl va târî mai târziu, într-o pr?pastie cu consecin?e nea?teptate.
Astfel ia fiin?? S.C. Fântânele S.R.L., prin preluarea cabanei cu acela?i nume ?i care în perioada 1 noiembrie 1990 – 30 iunie 1991 fiin?eaz? (în afaceri) cu banii ?i codul fiscal al clubului.
Cu ce se ocupa aceast? fantom? de s.r.l.? Cump?ra ?i vindea bilete de sta?iuni! Cu ce rezultat? Ruinarea economic? a clubului despre care vom vorbi mai târziu.

Ianuarie 1992. În clubul destructurat apar nemul?umiri profunde dup? pr?bu?irea afacerii “Fântânele”. Cei ce mai rezist? fac din nou apel la membrii care particip? din ce în ce mai rar la via?a clubului chemându-i s? preia destinele ob?tii. Un grup de ini?iativ? preg?te?te ?inerea unei Adun?ri Generale Extraordinare.
Pre?edintele “B. G.”, neputând s? mai îndrepte situa?ia din club, la 10 ianuarie 1992 cere în scris demisia.

12 februarie 1992. Grupul de ini?iativ? reu?e?te s? convoace Adunarea General?, care constat? dar ?i hot?re?te:
– grave abateri de la statut privind menirea clubului;
– producerea de pagube în patrimoniul asocia?iei;
– nevoia stabilirii r?spunderii materiale în sarcina celor vinova?i;
– destituirea pre?edintelui, factor principal în degradarea situa?iei generale a clubului.
Primele m?suri luate de Adunarea General?:
– constituirea Comisiei de Cercetare Administrativ? a pagubelor produse în gestiunea clubului;
– destituirea pre?edintelui “B. G.” ;
– alegerea noii conduceri, în care pre?edinte este ales (mai precis reales) “Ol. D.” (ei! Asta, da!). Se pare c? cei din aripa “conservatoare” s-au “s?turat” de teribilismele vremelnice ale tinerilor exalta?i care au uitat de menirea clubului.
13 februarie 1992 – 30 martie 1992. Comisia de Cercetare Administrativ? întocme?te dosarul de imputare în sarcina lui “B. G. a sumei de “…” ?i aplicarea unor amenzi pentru casiera “I. Ad”.
Încep demersurile de recuperare a prejudiciului adus clubului, dup? data de 15 aprilie 1992, când hot?rârea de imputare r?mâne definitiv?.

3 august 1992. Se fac demersuri pentru RADIEREA S.C. Fântânele S.R.L. din eviden?ele Registrului Comer?ului Sibiu, care, în treac?t fie zis, recunoa?te c? a fost o gaf? ca SRL-ul s? foloseasc? codul fiscal al clubului nostru.
1993. Reizbucnesc disensiunile în club. Se manifest? pregnant conflictul între genera?ii, spiritul evenimentelor din decembrie ’89 aduce uneori exaltare dar ?i anarhie. Pre?edintele clubului “Ol. D” pierde zilnic din pozi?ia sa, subminat “din interior” ?i manipulat de o mân? de profitori care folosesc fondurile clubului, care abia se ref?ceau dup? episodul “Fântânele”, în interes personal, cheltuind bani (mai ales din sponsoriz?ri) f?r? trecerea lor prin eviden?a clubului.
Pe fondul acestor evenimente, de remarcat “senin?tatea” domnului pre?edinte: “?i ce dac?? Bine c? face ac?iuni!” (Aluzie la personajul care semna ca secretar, adresa nr. 108/1980 de renun?are la Refugiul Cânaia).
“Ac?iuni” zicem noi, în afara clubului cu câte o mân? de elevi du?i cu tramvaiul pân? în R??inari, cu felie de pâine, o ro?ie ?i un covrig, astfel c? jum?tate din b?nu?ii aduna?i de la copii se duceau pe apa sâmbetei. A?a în?elegea gruparea de “tehnicieni” – “Mi. C”, “I. Ad”, “Ol. D” – un triumvirat p?gubos – “marile” ac?iuni ale clubului: Drumurile R??inarilor…
Treptat, clubul se rarefiaz? ?i dac? la 31 decembrie 1989 erau cca. 80 de membri, anul 1993 ?i-n continuare nu num?ra mai mult de 20-25 de oameni, cu o medie de vârst? de 55-60 de ani, pentru c? tinerii dornici s? mearg? în ac?iuni de munte p?r?sesc clubul unul câte unul.

(Perle culese din paginile ac?iunilor culturale)

“Numai cine în?elege via?a unui c?l?tor,
Flori de câmp poate culege – susurul izvoarelor.
Numai cine-a fost vreodat? sub albastru cer curat,
?tie calea minunat?, calea codrului uitat …”
C?ut?tor de comori – Radu Pietreanu

Peste perioada februarie 1993 – iunie 1996 trebuie s? trecem dureros de sumar pentru c? evenimentele ce au urmat vor ar?ta de ce n-avem date din acest timp istoric, furat la propriu de o mân? de nevolnici: întreaga arhiv? ’93-’96 cu actele administrative, juridice ?i financiare disp?rând din club.

Statornic ?i hot?rât, nucleul “vidia” cum îmi place s?-i spun, referindu-m? la grupul de oameni ce ?in clubul pe linia de plutire, ini?iaz? ac?iuni montane ce încheag? în jurul lui Marius P?tru?i, membru înc? din anul 1972, dorin?a de revigorare a clubului inclusiv prin readucerea membrilor ce activau din ce în ce mai rar, în gruparea progresist?. (Pentru a câta oar? acest episod de emigrare ?i reîntoarcere în matca clublui, încât am spus “?i iar??i am învins!”). Era prim?vara anului 1996.

23 aprilie 1996. Pe fondul frustr?rilor ?i a panicii instalate în sânul conducerii, are loc un simulacru de Adunare General? cu o parte din membri, în care se autorealeg acelea?i personaje, fapt ce a des?vâr?it formarea celor dou? tendin?e de ac?iuni, delimitate în mod deschis: “aripa b?trân?” ?i “aripa tân?r?”, a c?rei platform? am realizat-o împreun? cu Marius P?tru?i. ?i iar??i, ca în alte vremuri de restri?te, ia fiin?? un nou grup de ini?iativ? care:

La 21 mai 1996, într-o întrunire s?pt?mânal?, cere conducerii convocarea Adun?rii Generale, în care s? se dea explica?ii cu privire la simulacrul de Adunare General? din 23 aprilie 1996 ?i m?suri concrete de eliminare a st?rilor de tensiune din club. Adunarea general? este fixat? pentru ziua de 18 iunie 1996.
Pân? la Adunarea General?, triumviratul p?gubos definit mai sus, trece la excluderea în mass? a tinerilor din club, abia înscri?i prin eforturile grupului de ini?iativ?. ?i totu?i:

La 18 iunie 1996, dup? 4 s?pt?mâni de tergivers?ri ?i submin?ri, are loc Adunarea General? Extraordinar?. Participan?ii cer cu asprime explica?ii conducerii dezorientate de tonul hot?rât cu care se pun problemele legate de statut, fonduri neeviden?iate în actele clubului, excluderile în mas? a tinerilor. În aceast? atmosfer?, f?r? s? dea vreun r?spuns la temele ridicate în adunare, gruparea “Mi. C”, “I. Ad”, “Ol. D” ?i înc? 2, 3 persoane, p?r?sesc lucr?rile forumului suprem al clubului. În continuarea lucr?rilor adun?rii, participan?ii hot?resc alegerea noii conduceri în care vor intra: pre?edinte – Marius P?tru?i, vicepre?edinte – Popa Ovidiu (enciclopedia montan? a clubului), economist – Drago? Aurel. Atunci, la 18 iunie 1996, clubul ?i-a deschis noile orizonturi ce se vor contura încet dar sigur în rezultate, amintesc doar una ce nu peste mult timp, va fi edificatoare: media de vârst? a membrilor nu va mai dep??i 32, 35 de ani…
A trebuit s? mai treac? 12 luni de încerc?ri de preluare a ?tampilei ?i gestiunii clubului de c?tre noua conducere. Eforturile au fost inutile, de aceea:

La 20 iunie 1997, cu avizul directorului Casei de Cultur? a Sindicatelor Sibiu, se desfac lac?tele dulapurilor, se inventariaz? totul, ocazie cu care se remarc? (?i se consemneaz? în procesul-verbal), lipsa total? a documentelor clubului din perioada 1993-1996.

Acum, dup? 15 ani de la acele vremuri, mai e firesc s? ne întreb?m: Oare, ce aveau de ascuns? C?ci noi cei r?ma?i i-am iertat. Dar istoria nu-i uit? ?i îi aminte?te în paginile sale cu îng?duin??. Timpul îi va înscrie pe panoplia iubitorilor de natur? ?i pe ei, cu toate r?t?cirile vremelnice. ?i când se vor fi estompat în cele din urm? ?i diferen?ele de idei ?i comportamente, genera?ia, de azi în mâinile c?reia stau destinele clubului, va putea scrie în Dosarul Istoric, cu blânde?e, despre to?i “cei dinainte”:
„Risipi?i, din p?cate, de vântul prefacerilor sociale ?i de povara anilor, îi mai vezi câteodat? p??ind m?runt pe pietri?ul Hulei Mari a Gu?teri?ei, m?cinând în gândurile lor în?elepte, marile amintiri tr?ite pe potecile mun?ilor. ?i de ce nu, un gând curat parc? plute?te în urma lor, ca aburii dimine?ii:
– Voi, tinere l?stare, din codrul înverzit,
– S? nu uita?i de trunchiul, din care-a?i r?s?rit…
Dar pân? atunci, cu to?ii, la aniversarea celor 40 de ani ai clubului, ne pot trece pragul casei, a?a cum au f?cut-o ?i la a 30 – a aniversare în 30 iunie 2002. Îi vom primi a?a cum se cuvine (sau ar trebui s? scriu “ne vor primi” c?ci ?i peste mine încep s? se a?eze negurile vremii), ca ?i cum am mai c?lca împreun?, ca alt?dat?, pragul cabanei Cânaia.

De ve?i g?si semne pe crestele care,
Le-a?i str?b?tut ani de zile tineri ?oimani,
Sunt urme de cerb pres?rate-n c?rare,
(în negura timpului) – de veterani.

 AC?IUNEA: „Oameni pe Vf. Omu”

?I IAR??I AM ÎNVINS !

Potrivit planului anual de ac?iuni, în zilele de 23-25 iulie 1999, un grup format din 4 membri de club ?i 6 simpatizan?i au început ?i finalizat un traseu în Masivul Bucegi, latura de Est, într-un circuit cu urm?toarea configura?ie: Sinaia (884m) – cb. Piatra Ars? (1950m) – cb. Pe?tera (1610m) – cb. Padina (1509m) – cb. Pe?tera – cb. Babele (2206m) – cb. ?i vf. Omu (2505m) – ruinele cb. M?l?ie?ti (1720m) – de aici M?l?ie?ti-Gl?j?rie apoi pe traseu de vale pân? în Râ?nov dup? care Bra?ov cu auto ?i în final CFR pân? în Sibiu.
Au participat: Drago? Aurel, conducatorul ac?iunii, Popa Ovidiu, Kmenn Margrith, Manea Ovidiu, to?i membri ai clubului ?i simpatizan?ii Fira, Marius, Alina, Raluca, Ioni?? ?i Cosmin.
Dup? modul cum au reac?ionat în teren au fost: participan?i încerca?i, unii temerari iar al?ii surprin?i de greutatea traseului.
Dup? cum s-au echipat: 7 cu bocanci, 2 cu „adida?i” ?i unul cu teni?i !
Parcurs efectiv: prima zi 6 ore de mers, ziua a 2-a 7 ore de drum ?i ziua a 3-a 7 ore de mers ?i 3 ore de refugiu pe vale !
Vineri, la ora 10, ie?im din Sinaia ?i începem urcarea spre Poiana Stânei (1265m), din plaiul Piatra Ars? continu?m urcu?ul dur spre creasta Jepilor Mari. La trei ore de la plecare, un participant d? semne evidente de epuizare. Continu?m traseul cu preluarea bagajelor de c?tre ceilal?i confra?i, l?s?m în stânga vf. Piatra Ars? (2044m) apoi mai înspre nord vf. Jepii Mari (2071m) ?i ajungem la cabana Piatra Ars? (1950m), unde lu?m prânzul binemeritat. Eram la jum?tate de traseu pentu ziua întâia, dup? viteza cu care am parcurs drumul. Ajungem la cabana-hotel de 5 stele Pe?tera, evident, nu g?sim loc de cazare pentru cei f?r? cort, ?i ne abatem 20 de minute spre sud la cabana Padina, dup? ce în parcurs vizit?m grota ?i mân?stirea Pe?tera. Unii mai rezisten?i la gerul din grot? se încumet? s? o ?i viziteze mai adânc. Ziua se încheie cu un foc sub?ire de tab?r?, nu sunt lemne îndeajuns ?i umezeala v?ii ne trimite la culcare c?ci urma o noapte rece.
În ziua a doua, plecarea a fost la 9.30 în loc de 8.30, nesincronizare între cei care ?i-au strâns deja cortul ?i câ?iva care înc? mai m?nânc?! Se pleac? spre cb. Babele (2206m), unde ajungem la 12 jum?tate, str?b?tând Piciorul Babelor. De re?inut, telecabina spre Babele nu func?ioneaz? de 6 luni!
Apar semne de ploaie ?i informa?ii alarmante cu 50 l/mp de ap? din partea unor „?tiutori”, informa?ii ce se vor dovedi a fi false ! ?i totu?i are loc o „consf?tuire” la care se hot?re?te înnoptarea la Babele ?i nu la cb. Omu, dup? cum era prev?zut în program. Totu?i, hot?râm vizitarea Crucii Eroilor pân? la înserat: astfel plecarea de la Babele a fost de la ora 13.30, Crucea Eroilor ?i retur ora 17.00. Pân? la c?derea serii mai facem înc? trei ore de plaj?!
A treia zi, duminic?, ora 8 fix, plecarea pe traseul de mijloc spre Vf. Omu. De precizat, doi participan?i pleca?i direct de la Crucea Eroilor cu o zi înainte pentru înnoptare la M?l?ie?ti, orar de întâlnire cu grosul echipei, a doua zi la ora 12.00. Continu?m spre vf. Omu 8 persoane. Apar din nou semne evidente de oboseal? la unii, înc?l??minte neadecvat?, nervozitate ?i implicit epuizare. Vf. Omu, ora 10.30, în urma noastr? nori amenin??tori galopând dinspre Sud spre Nord în timp ce noi trebuie s? continu?m traseul de la Omu la M?l?ie?ti în aceea?i direc?ie deci cu vânt în spate, apoi traseul de coborâre spre Est. De aceea, popas scurt de mas? ?i plecarea pe Brâna Caprelor dup? ce l?s?m în dreapta Vf. Buc?oiu (2492m) ?i toat? creasta Buc?oiului Mare. Nu trecem prin Hornurile M?l?i?ti, mai cu seam? pentru protejarea energiei ?i de?i am renun?at la orgolii, echipamentul neadecvat ?i lipsa rezisten?ei fizice î?i spun cuvântul „pe ici pe colo”. Peisajul traseului este inedit pentru cei care îl parcurg pentru prima oar?. Totu?i prea mult? personalitate stric?, drept consecin?? doi participan?i nu urmeaz? pasul pe curba de nivel în a treia c?ldare a M?l?ie?tilor, g?sind ce-i drept, la vedere o c?rare cu câ?va metri mai jos, dar care îi duce prin grohoti?, pe firul v?ii abrupte în timp ce îi privim ?i a?tept?m s? revin? la grup.
Ora 12.10, M?l?ie?ti (1720m) ajungem cu 10 minute „întârziere” fa?? de ora de întâlnire cu „cei doi” care pe semne s-au groz?vit s? plece mai devreme. Avem de urcat o por?iune mai dificil? înspre C?p??âna Porcului (2020m) spre Pichetu Ro?u, apoi cb. Diham, Poiana Izvoarelor ?i în final Bu?teni. Dilem?, dac? cei obosi?i pot urca sau va trebui s? caut traseu de vale. Am hot?rât dup? primii zeci de metri, când poticneala repetat? ?i înaintarea anevoioas?, chiar ?i pe cote mici de în?l?ime, provocau a?tept?ri obositoare pentru tot grupul. Astfel renun? la „escaladarea” zonei „La prepeleac”. Nu-mi doresc un accident pe traseu ! Schimb spre Nord prin Gl?j?rie, traseu pu?in ocolit dar mai accesibil. De aici parcursul iese din traseul programat. Cu regretul c? am acceptat o participare eterogen? de?i b?nuiam c? voi avea greut??i, m? gândesc mai pu?in la „spectacolul” ac?iunii ?i mai mult la ajungerea în siguran?? acas? a întregului grup. Am încercat o a doua escaladare înspre cb. Diham, prin Gl?j?rie dar starea de spirit (tot pe ici pe colo) m? determin? s? hot?r?sc continuarea drumului pe vale spre Râjnov de unde s? ajungem la Bra?ov ?i de acolo la Sibiu cu trenul. A?a am ?i f?cut. Dup? un drum lung, cu 30 grade în aer, lu?m autobuzul la Bra?ov ?i în final trenul de Sibiu…
În loc de concluzii la final: Felicit?ri celor c?rora le-a fost greu! Totu?i au învins! De?i la unele capitole au fost surprin?i de dificultatea traseului, prea mult ?i-au dorit s? vad? ce au v?zut pentru a renun?a. Celorlal?i, nu uita?i c? to?i am avut sau vom mai putea avea clipe grele, dac? iubim muntele cu adev?rat!!
Întregului grup îi mul?umesc, c? împreun? am învins !

Aurel Drago?

 

TURI?TI ?I TURISM ÎN 2001

 Ne-am pus deseori întrebarea, noi cei care aproape la fiecare sfâr?it de s?pt?mân? mergem în munte, unde sunt sutele de turi?ti care asaltau g?rile, autog?rile, cabanele….? Unde?

Cu toate c? eram la ?coal? sâmb?ta sau lucram în trei schimburi, aveam rucsacul cu noi ?i …direct la gar?! Ajungeam la caban? noaptea, cântam la foc pân? diminea?a, f?ceam un traseu duminica ?i la întoarcere, prin g?ri ?i tren, iar cântam ?i spuneam bancuri politice ?i noaptea ajungeam acas? – uneori luni diminea?a. ?i dac? ai no?tri nu uitau s? ne p?streze o van? de ap? rece ?i dormeam o or?, dou?, era nemaipomenit. ?i n-am uitat c? pâinea era pe cartel? ?i toate alimentele de baz? erau ra?ionalizate. ?i totu?i s-au realizat performan?e pe care azi cu greu le-am crede.

Poate gre?im tot încercând s? compar?m prezentul cu trecutul, poate gre?im vrând s? impunem ?tacheta la în?l?ime, poate în trecut n-a fost paleta asta larg? de petrecere a timpului liber. To?i gre?im într-un fel sau altul.
Problema e c? cei care ne acuz? c? gre?im, sunt exact aceia care nu fac nimic pentru ceilal?i. Cine are ochi de v?zut s? vad?!

?i în ciuda greut??ilor, haide?i s? vedem ce ne-am propus în acest an:
Am deschis „stagiunea” în ianuarie. Continu? cursul de ghizi, promo?ie ce va absolvi la sfâr?it de aprilie. Nu insist?m asupra programului cursului deoarece nu este accesibil tuturor.
Am fi vrut mai mult? z?pad? la turele „de iarn?” din Mun?iiCindrelului, Lotrului sau F?g?ra?ului. Asta e! Am urcat Negovanul Mare, am fost la Cabana Podragu, am cucerit Scara. Ce bine ar fi dac? am avea fiecare o pereche de col?ari…
În 17-18 februarie am fost în zona Polovragi. Cu corturile, în premier? pentru aceast? perioad? a anului, pentru c? deseori am dormit în pe?ter?. ?i în afar? de Pe?tera Polovragi am mai rev?zut Pe?tera Muierii, apoi la me?terul olar Ionel Vic?oreanu din Olari-Horezu, la M?n?stirea Horezu, în locuri care parc? nu mai au nevoie de prezentare.
Carnavalul îl facem simultan cu s?rb?torirea femeilor din club. În 2-4 martie. Ce va fi acolo e clar, nu ?
Vârful Negoiu (2535m) vom încerca s?-l atingem la sfâr?itul lui martie, dac? ne ajut? timpul ?i z?pada.
În aprilie, ca de altfel ?i în iunie, octombrie ?i decembrie avem în plan câte o excursie u?oar?, cu participarea tuturor membrilor clubului, indiferent de vârst?.
Bucegii îi vom ataca în 8-10 iunie. Nu d?m detalii despre traseu. Toate la vremea lor.
Dup? o „pauz?” în care vom participa la ac?iunile prietenilor no?tri de la celelalte cluburi de turism din ?ar?, cucerim Retezatul în 20-21 iulie. ?i ca s? nu ne pierdem antrenamentul, în s?pt?mâna urm?toare vom parcurge zona ?erbota-Podragu din Creasta F?g?ra?ilor.
Nici pe cicloturi?ti nu i-am uitat! Pentru ei avem în 3-12 august o tur? prin mun?ii dintre Olt ?i Jiu. Vom trece pe la Obâr?ia Lotrului, Polovragi, Voineasa. Medie ca dificultate, dar frumoas?.
Clubul împline?te 29 de ani. Cum trece timpul… ?i ca s? dep?n?m amintirile o s? ne întâlnim cu to?ii într-o excursie în mun?ii F?g?ra?ului iar seara vom cânta la focul de tab?r? ridicat la poiana Neam?ului sau Bârcaciu. Toate acestea vor fi în 24-26 august ?i se vor numi ZILELE AMICII MUN?ILOR.
Parcurgerea Crestei F?g?ra?ului îi provoac? pe cei mai temerari s?-?i încerce for?ele în 1-9 septembrie. Dac? ?i vremea va fi bun?, ?i se pare c? va fi, ne vom întoarce cu imagini frumoase.
Piatra Craiului o vom urca în 14-16 septembrie. Lumina e mai bun? atunci. ?i Parângul va urma în 21-23 septembrie. Ne provoac? de mult timp ?i l-am tot amânat.
O excursie mai u?oar? vom face în 28-30 septembrie la Sl?nic-Prahova. S? vedem minele de sare ?i s? în?elegem de ce import?m sare din Turcia iar pu?c?ria?ii stau la c?lduric? ?i au p?pic? din banii no?tri…
Cicloturi?ti, fi?i pe faz?! C?ldura excesiv? s-a dus a?a c?e numai bine de pedalat. În 4-7 octombrie plec?m prin mun?ii dintre Olt ?i Jiu pentru un mic antrenament de vreo 300 kilometri. Apoi, preg?ti?i fizic ?i psihic, ne lu?m pa?apoartele ?i plec?m peste mun?i, la Por?ile de Fier. Apoi prin Serbia ?i Bulgaria venim spre cas?. Asta se va întâmpla în 13-21 octombrie. Vor fi 500 sau 800 km, în func?ie de banii pe care îi vom strânge pân? atunci.
Devenit? tradi?ie, participarea la concursul premiat cu Lira Ar?dean?, concurs organizat de prietenii no?tri din Arad, va fi la începutul lunii decembrie. Probele constau în expozi?ie foto, proiec?ie de diapozitive, proiec?ie video, caricatur?, grafic?, orientare ?i un program cultural-muzical-distractiv. Pân? acum la nici o edi?ie nu ne-am f?cut de minune; s? vedem ce-om face acum.
Înaine de Cr?ciun vom împodobi bradul împreun?, undeva sus, la munte. Numai de n-ar trebui s? mergem cu brad cu tot în golul alpin ca s? avem ?i z?pad?…
Bineîn?eles, mai sunt ?i excursiile organizate cu câteva zile înainte ?i care se pare c? ne reu?esc cel mai bine…
Celor care privesc la noi de pe margine le dorim s?-?i calce pe mândrie, pe timiditate ?i uneori pe prostie, ?i s? vin? al?turi de noi. E loc pentru to?i ?i vor vedea c? lumea, de acolo de sus, e mai bun? ?i cerul cu mult mai albastru.
S? dea Dumnezeu s? fim la în?l?imea veteranilor !

 Sibiu, 25 februarie 2001 Gabriel Blazsani

 

Un arc peste timp. Iat? care este menirea acestui studiu de arhiv?. Dincolo de faptele care de acum sunt istorie, tot ce s-a relatat aici cuprinde adev?r, n?zuin?e, speran?e, dar ?i vise împlinite, astfel nu ne-am putea mândri azi cu ceea ce este de fapt clubul: drume?ie, ture montane, cicloturism, escalad? sportiv?, fotografie montan?, speologie.
În toate aceste ipostaze, membrii clubului au trudit s? în?ire pe firul celor 40 de ani de turism montan nestematele ce î?i au loc la gâtul fecioarei-natura: T?taru, Moa?a, Suru, Vârtopul Mare, Ciortea, Gârbova, Scara, Puha, ?erbota, Negoiu, C?l?un, L?i?a, Paltinu, Izvorul Caprei, Vân?toarea lui Buteanu, Creasta Arp??elului, Fereastra Zmeilor, Arpa?u Mic, Arpa?u Mare, Podragu, T?râ?a, Corabia, Ucea Mare, Vi?tea Mare, Urlea, Moldoveanu, Omu dar ?i Cindrelu, ?tefle?ti, Negovanu ?i multe altele de pe tot cuprinsul ??rii: Cozia, Semenic, Piatra Craiului, Trasc?u ?i câte altele…
Se cuvine ?i dou?-trei cuvinte despre cei ce au scris, împreun? cu ortacii lor vicepre?edin?i, economi?ti, tehnici, culturali, istoria recent? a clubului începând cu anul 1997:
– Marius P?tru?i, primul pre?edinte al genera?iei tinere;
– Gabriel Blaszany, primul pre?edinte care a dezvoltat puternic o ramur? special? în club – speologia;
– Narcis Fengea, pre?edintele cu arma lui distrug?toare: râsul ?i voia bun?, c?reia nu-i puteai rezista;
– Ciprian G?vozdea, pre?edintele în stare s? duc? în fruntea coloanei un rucsac cât propria sa greutate;
– Adrian Marinic? – Ric? – actualul pre?edinte care avea ?i înc? mai are ?i-n zilele noastre deviza: “vorbe pu?ine ?i cât mai multe fapte”

Dac? sunt mândru de ceva, acela e faptul c? to?i cei ce au trecut cu bun? credin?? pragul clubului atât în vremuri bune cât ?i-n vremuri de r?stri?te, au f?cut acest lucru cu mândria ?i t?ria omului de munte. De aceea, activitatea mea în club – 22 de ani – a devenit o profesiune de credin?? ?i o mo?tenire pe care o dedic celor ce vin dup? mine.
Genera?iei de azi, c?reia îi dau în p?strare acest studiu de arhiv?, am a-i spune doar atât: trece?i peste nota personal? a acestor pagini, dar ave?i grij? de acum încolo, cum ve?i scrie prin faptele voastre – istoria clubului!

Sibiu                                                                                                                                                                             Pre?edinte de onoare,
19 septembrie 2012                                                                                                                                                                Aurel Drago?

 

 

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.8/10 (6 votes cast)
Istorie ?i Adev?r - 40 de ani de Turism Montan , 9.8 out of 10 based on 6 ratings

4 Comentarii »

  • MUN?II ROMÂNIEI, cu bune ?i cu rele. “Dac? am avea putere, am schimba EDUCA?IA pe munte. ?i începem s? avem” | Cele mai noi stiri ale momentului a spus:

    […] YN: Cum st?m cu gunoaiele din munte? Sunt mai multe decât acum câ?iva ani?A.M.: S? ?ti?i c? lucrurile încep s? se schimbe în bine. Dac? merge?i în anumi?i masivi, acolo unde accesul se face u?or cu ma?ina, cabina etc, g?si?i multe gunoaie. Acolo unde ajung numai oameni de munte, pe jos, e mult mai curat. Desigur, ?i ei mai las? gunoaie, dar nu atât de munte. Sunt tot mai mul?i oameni ca noi, care încearc? s? educe turistul. Dac? unul din 10 oameni c?rora le explici bag? la cap, e ceva!Povestea celor 40 de ani de activitate a CTM Amicii Mun?ilor poate fi citit? AICI. […]

  • eugen a spus:

    Salut si La multi ani !
    Vreau doar sa va spun ca am aceeasi varsta cu voi in ale muntelui
    In 72 faceam creasta matematica a Fagarasilor. Aveam 12 ani. Profu de geografie cu care am fost a murit iarna urmatoare in Bucegi. Nu stiu amanunte dar imi aduc aminte de el adesea cand ajung pe munte. Il chema Virgil Vosloban si nu stiu daca are vreo cruce pe undeva. Ii aduc un omagiu pe aceasta cale ( unde altundeva mai bun loc decat pe un site de montaniarzi )
    Am postat un mic comentariu si pe YahooNews la un articol care face referire la voi
    Mi-e dor mereu de focul facut seara dupa o zi extraordinara si (nu chiar totdeauna) epuizanta pe munte
    Hai noroc si succes in ceea ce faceti !

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
  • ion-adrian doja-fodoreanu a spus:

    Stimati membrii ai Asociatiei/Clubului „Amicii Muntilor”,
    Ma simt dator, de dragul adevarului pana la amanunte, sa ma prezint in fata dumneavoastra cu niste precizari cari sper sa nu va surprinda prea mult, ci,

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
  • ion-adrian doja-fodoreanu a spus:

    (intrerupere involuntara)poate chiar sa va fie de vre-un folos! Pentru cele de mai jos am doi martori in viata in domnii: Mihai Sarbu (primul sef al Salvamont Sinaia) si in Germania fostul ziarist la „Hermanstadter Zeitung” dl.Hatzak. Acesti doi domni impreuna cu domnul Toma Boerescu si cu mine eram toti patru in cofetaria „VIOLETA” (pastrata neschimbata pana astazi, pe str.Mitropoliei, vis-a-vis de intrarea la Vechea Primarie, azi Muzeu de Istorie)si stateam de vorba in picioare cu cate o cafea in fata la masa dintre usa de intrare si vitrina. Venind vorba despre Siebenburgische Karpaten Verein (S.K.V.)si marile-i realizari „m-am aprins” si le-am spus: Dece nu s-ar putea intemeia ceva asemanator? Si pe loc ne-am oprit si la numele „Amicii Muntilor” pentru care am insistat eu deoarece vedeam stema prin simpla monograma A.M. care litere suprapuse pe acelas ax ar reprezenta f. bine si frumos crestele muntilor F. Apoi, impreuna cu dl ziarist am redactat prima forma a STATUTului in biroul dansului dela ziar. Dl.Mihai Sarbu era atunci in Sibiu deoarece participase impreuna cu colegii salvamontisti sibieni in tura de iarna a crestei Fagarasilor.(iarna 1971).Astea am avut sa vi le spun si ma bucur ca ati rezistat vicisitudinilor timpului si micimii unora.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)

Introduceti comentariul :

Trebuie sa fiti autentificat pentru a introduce un comentariu.