Cat de departe Retezat! 21 Noiembrie 2009 (new)
Fotografii oferite de: Liliana Bindeanu
Adaugat la: 28 Noiembrie 2009
Zona: M-tii Retezat

---

70 fotografii, 3250 vizite, 0 comentarii

„Se duce şi-l găseşte pe balaur
Şi îi retează primul cap de aur
Din sângele care apoi s-a închegat
Se-nalţă astăzi vârful Retezat” (Legenda Retezatului)

Primele gene de lumină ale razelor de soare au apărut, suntem pregătiţi să pătrundem în Ţara Haţegului, un ţinut care poartă în adâncul Lui comori nestemate, legende şi istorii.

Marian, Magda, Alice, Lucian, Laura, Alex, Cătălin, Didi şi căţeluşa Kara erau nişte iniţiaţi în tainele Retezatului, nu ştiau ce minunăţii îi aşteaptă.

Suntem pe podul de la Nucşoara, copleşiţi de emoţie…

– Ce pietre rotunde! auzim  glasul lui Lucian. Ne amuză tare constatarea lui, în momentul acesta  mă gândesc la pietroaiele pe care vom păşi în aceste zile pentru a ne întâlni cu Frumosul Retezat.

La vestitul Cârnic coborâm din maşini şi ne pregătim sa urcăm. Cascada Lolaia ne aşteaptă pe noi cei 12 drumeţi sosiţi acişilea.  Ne abatem câteva clipe din drumul nostru  pentru a asculta istorsiri de apă cristalină.

Ne luăm rucsacii în spate şi înaintăm până la răscrucea care desparte drumul la Cabana Pietrele de poteca spre refugiul Genţiana. Pătrundem în pădure, trecem un podeţ, păşim pe rădăcinile copacilor, pe muşchi de pădure, pe bolovani… La Genţiana suntem primii oaspeţi sosiţi, dăm bineţe cabanierului şi îi înmânăm butucii de lemn pe care ne-a rugat să-i luăm din grămada orânduită special pentru turişti mai jos de cabană. Ne aşezăm la masă pentru a gusta din cartofii topşâţi (mulţumim mămicii lui Marian!), halviţă şi ceai de flori de munte. La cabană sosesc alţi drumeţi şi îl întâmpinăm cu bucurie în suflet pe Coco Gălescu, marele nostru alpinist venit din zona Caransebeşului.

Lumina de-afară ne îmbie să urcăm până la Lacul Pietrele (1993 m).  Frumuseţea peisajului de toamnă hibernală ne  face să ne lungim privirile către crestele  înzăpezite  pe care ne vom  înălţa mâine. Amurgul ne prinde pe marginea lacului, pe cer se aprind din ce in ce mai tare stelele şi o lună nouă. Coborâm  la cabană unde ne întâmpină miresme de mâncăruri şi mult călduţ.

Laura este cea care deschide seara. Jucând rolul de Paharnic, ne pofteşte foarte hotărât şi foarte dornică  să toarne în şoluri vinul fiert scurs din butoiul de-acas’ din Cisnădie. La mescioară ni se alătură Coco cu ai lui. Alex ne aduce bucăţi de slănină  cu ceapă tăiate pe lemne, un mic festin aici la Genţiana, în inima Retezatului! Au urmat patru ceasuri de terapie prin râs, Laura, Didi şi Coco ne-au împărţit bucuria de a ne răsfăţa cu snoave, doar de ei ştiute…Ce veselie, ce camarazi joviali  aici la cabană!

Este ora 6,00 e timpul sa te trezeşti! anunţă  robotul Laurei, neobositul robot sună şi la 6,10… şi la 6,30. Hei-rup suntem sus cu toţii, ne pregătim de ducă, sorbim din ceaiul pe care cabanierul l-a pregătit cu atâta grijă, ştia el că vom avea cale lungă de bătut. Vă mulţumim, domnule cabanier!

Suntem din nou pe traseul către Lacul Pietrele, de data aceasta însă ne cheamă Soarele-Răsare. În urma mea îl aud pe Didi, Lilly scoate Harribooo!!!…Mă încăpăţânez şi îi spun că până nu ajungem sus, – acolo sus în creastă! – nu va primi nimic.  Vreme de Rai, aici în Retezat, bocănim pe urmele Salvamontului pe care Ionel le-a desluşit cu binoclul în dreapta lacului. Paşii noştri se afundă în zăpada tare şi sclipicioasă. Înaintăm cu mare atenţie datorită unei pojghiţe subţiri de gheaţă  pe care lucea atât de puternic soarele. Bolovanii erau îmbrăcaţi cu zăpadă şi păreau nişte bucăţi mari de turtă dulce. Oare eram în Ţara lui Hansel şi Gretel?

Sosim la Lacul Stănişoara unde băgăm de seamă că Zâna Zăpezii s-a arătat în loc, a îngheţat  de tot tărâmul pe care ne aflăm. Contemplăm cu un fel de uimire reverenţioasă grandiosul Retezat, iar eu îmi manifest bucuria revederii cu un Frumos.

În şaua Retezat  suntem cuprinşi de atmosfera rece de iarnă, dar ceea ce ne încălzeşte cu adevărat sufletele sunt liniştea şi zările alpine:  fabuloasele vârfuri Bucura 1,2, Peleaga şi Păpuşa, M-ţii Godeanu. Desprindem din peisaj  lacurile Ştirbu, Gemenele şi Tăul Negru. Cât de frumos lucesc în bătaia soarelui!

Marian este primul, apoi Alice, urmez  eu, Vasi, Ionel , Luci, Cătălin, Laura şi Alex, căţeluşa Kara şi Didi. Suntem pe vârf,la 2485 m altitudine …privim ţinutul Haţegului, cât de departe…Divin!