Cat de departe Retezat! 21 Noiembrie 2009
Fotografii oferite de: Liliana Bindeanu
Adaugat la: 28 Noiembrie 2009
Zona: M-tii Retezat

---

70 fotografii, 5078 vizite, 0 comentarii

“Se duce și-l găsește pe balaur
Și îi retează primul cap de aur
Din sângele care apoi s-a închegat
Se-nalță astăzi vârful Retezat“ (Legenda Retezatului)

Primele gene de lumină ale razelor de soare au apărut, suntem pregătiți să pătrundem în Țara Hațegului, un ținut care poartă în adâncul Lui comori nestemate, legende și istorii.

Marian, Magda, Alice, Lucian, Laura, Alex, Cătălin, Didi și cățelușa Kara erau niște inițiați în tainele Retezatului, nu știau ce minunății îi așteaptă.

Suntem pe podul de la Nucșoara, copleșiți de emoție…

- Ce pietre rotunde! auzim  glasul lui Lucian. Ne amuză tare constatarea lui, în momentul acesta  mă gândesc la pietroaiele pe care vom păși în aceste zile pentru a ne întâlni cu Frumosul Retezat.

La vestitul Cârnic coborâm din mașini și ne pregătim sa urcăm. Cascada Lolaia ne așteaptă pe noi cei 12 drumeți sosiți acișilea.  Ne abatem câteva clipe din drumul nostru  pentru a asculta istorsiri de apă cristalină.

Ne luăm rucsacii în spate și înaintăm până la răscrucea care desparte drumul la Cabana Pietrele de poteca spre refugiul Gențiana. Pătrundem în pădure, trecem un podeț, pășim pe rădăcinile copacilor, pe mușchi de pădure, pe bolovani… La Gențiana suntem primii oaspeți sosiți, dăm binețe cabanierului și îi înmânăm butucii de lemn pe care ne-a rugat să-i luăm din grămada orânduită special pentru turiști mai jos de cabană. Ne așezăm la masă pentru a gusta din cartofii topșâți (mulțumim mămicii lui Marian!), halviță și ceai de flori de munte. La cabană sosesc alți drumeți și îl întâmpinăm cu bucurie în suflet pe Coco Gălescu, marele nostru alpinist venit din zona Caransebeșului.

Lumina de-afară ne îmbie să urcăm până la Lacul Pietrele (1993 m).  Frumusețea peisajului de toamnă hibernală ne  face să ne lungim privirile către crestele  înzăpezite  pe care ne vom  înălța mâine. Amurgul ne prinde pe marginea lacului, pe cer se aprind din ce in ce mai tare stelele și o lună nouă. Coborâm  la cabană unde ne întâmpină miresme de mâncăruri și mult călduț.

Laura este cea care deschide seara. Jucând rolul de Paharnic, ne poftește foarte hotărât și foarte dornică  să toarne în șoluri vinul fiert scurs din butoiul de-acas”™ din Cisnădie. La mescioară ni se alătură Coco cu ai lui. Alex ne aduce bucăți de slănină  cu ceapă tăiate pe lemne, un mic festin aici la Gențiana, în inima Retezatului! Au urmat patru ceasuri de terapie prin râs, Laura, Didi și Coco ne-au împărțit bucuria de a ne răsfăța cu snoave, doar de ei știute…Ce veselie, ce camarazi joviali  aici la cabană!

Este ora 6,00 e timpul sa te trezești! anunță  robotul Laurei, neobositul robot sună și la 6,10… și la 6,30. Hei-rup suntem sus cu toții, ne pregătim de ducă, sorbim din ceaiul pe care cabanierul l-a pregătit cu atâta grijă, știa el că vom avea cale lungă de bătut. Vă mulțumim, domnule cabanier!

Suntem din nou pe traseul către Lacul Pietrele, de data aceasta însă ne cheamă Soarele-Răsare. În urma mea îl aud pe Didi, Lilly scoate Harribooo!!!…Mă încăpățânez și îi spun că până nu ajungem sus, – acolo sus în creastă! – nu va primi nimic.  Vreme de Rai, aici în Retezat, bocănim pe urmele Salvamontului pe care Ionel le-a deslușit cu binoclul în dreapta lacului. Pașii noștri se afundă în zăpada tare și sclipicioasă. Înaintăm cu mare atenție datorită unei pojghițe subțiri de gheață  pe care lucea atât de puternic soarele. Bolovanii erau îmbrăcați cu zăpadă și păreau niște bucăți mari de turtă dulce. Oare eram în Țara lui Hansel și Gretel?

Sosim la Lacul Stănișoara unde băgăm de seamă că Zâna Zăpezii s-a arătat în loc, a înghețat  de tot tărâmul pe care ne aflăm. Contemplăm cu un fel de uimire reverențioasă grandiosul Retezat, iar eu îmi manifest bucuria revederii cu un Frumos.

În șaua Retezat  suntem cuprinși de atmosfera rece de iarnă, dar ceea ce ne încălzește cu adevărat sufletele sunt liniștea și zările alpine:  fabuloasele vârfuri Bucura 1,2, Peleaga și Păpușa, M-ții Godeanu. Desprindem din peisaj  lacurile Știrbu, Gemenele și Tăul Negru. Cât de frumos lucesc în bătaia soarelui!

Marian este primul, apoi Alice, urmez  eu, Vasi, Ionel , Luci, Cătălin, Laura și Alex, cățelușa Kara și Didi. Suntem pe vârf,la 2485 m altitudine …privim ținutul Hațegului, cât de departe…Divin!