Info club : Program evenimente 2015 | Contact | Membri | Ture | Actiunea Serbanei | Statut | Intrebari frecvente | Autentificare | Inregistrare
Ghid montan : Carpatii Meridionali : Muntii Cindrel > Cabane > Trasee | Muntii Lotrului > Cabane > Trasee | Muntii Fagaras > Cabane > Trasee
Alte informatii: Galerie Foto | Stiri | Caiet de cantece | Magazine echipament montan | Statiuni montane | Rezervatii Naturale | Sfaturi pentru turisti
2% pentru Amicii Muntilor

Home » Ture montane

Cetatea Heracleea

Adaugat la 3 aprilie 2007 de Gabriel Blazsani-Batto 6.609 vizualizari Nici un comentariu
Nici un album.

In lucrarile cartografice antice, destul de imprecise, figureaza si cetatea Salices, din Scythia Minor (Dobrogea), pe care istoricii o plaseaza in zona Caramanchioi-Enisala. Ocupata de romani, fortareata s-a numit Ad Salices. Ea apare consemnata si ca Oppidum Salices. Tot la ea pare a se referi si Procopius din Cesareea, numind-o Tzasclis.

Din firavele informatii despre aceasta cetate se intelege ca era o statie de mars si de aprovizionare pentru trupele romane, apoi bizantine, care parcurgeau pe uscat drumul ce urma litoralul Marii Negre intre gurile Dunarii si Histria.

Se presupune ca Sarichioi, comuna de care apartine satul Enisala, din judetul Tulcea, ar fi mostenit numele de la Salices. Dar unii istorici plaseaza Salices in satul Sinoe din judetul Constanta.

La Enisala se afla impunatoarele ruine ale unei cetati.

Prin secolele X-XI ea apartinea Bizantului si se numea Heracleea. Specialistii presupun ca a fost refacuta de genovezi.

Vremuri tulburi

Stirile din rastimpul in care Heracleea era intreaga nu sunt nici ele prea clare, istoria Dobrogei de atunci fiind inca putin cunoscuta. La anul 971, cronicarul bizantin Kedren aminteste de stapanitorii locali ai acestui tinut, de „ei si cetatile lor”. Dar prima formatiune politica locala pare a fi fost aceea condusa de jupanul Dimitrie, pomenit intr-o inscriptie din anul 943, gasita in satul Mircea Voda din judetul Constanta. Mai tarziu, Imperiul Bizantin i-a supus pe tarul bulgar si pe toti stapanitorii locali dobrogeni, fixand ca granita a Imperiului nordul Dunarii. Valul de piatra, refacut spre sfarsitul veacului al X-lea, nu a putut opri inaintarea bizantina. Granita a ramas neschimbata vreme de peste doua secole, pana in anul 1185, cand a izbucnit revolta Asanestilor.

Cat timp a durat dominatia bizantina, in pofida razboaielor, asezarile de la Dunare – protejate de cetatile vechi de la Darstor si Dinogetia si de cetatea de la Pacuiul lui Soare – s-au dezvoltat; locuitorii lor, in afara de pescuit si agricultura, exercitau diferite mestesuguri si faceau negot atat cu regiunile din nord, de dincolo de fluviu, cat si cu Sudul balcanic.

Enisala si istoria romanilor

Getii, apoi romanii au predominat mereu in Dobrogea; printre ei s-au amestecat si alte semintii: greci, slavi, mai tarziu turci si tatari. De aceea astazi e destul de greu de a afla nationalitatea unor jupani dobrogeni din zorii Evului Mediu. Astfel, pe malul drept al Dunarii, incepand de la Darstor (Silistra de azi) si pana dincolo de Vicina scriitoarea bizantina Ana Comnena arata ca existau, spre sfarsitul veacului al XI-lea, anume in anii 1086-1091, trei formatiuni teritoriale ai caror carmuitori feudali locali se numeau Tatos, Sestlav si Sata sau Sacea. Despre acestia Nicolae Iorga si alti istorici afirma ca erau romani.

Ceea ce stim cu siguranta este ca Podunavia, adica Dobrogea, a fost stapanita de Mircea cel Batran, al carui titlu, frumos ca un poem, era acesta: „Eu, Io Mircea, mare voievod si domn singur stapanitor a toata Tara Ungrovlahiei si al partilor de peste munti, inca si spre partile tataresti, si herteg al Amlasului si Fagarasului si domn al Banatului Severinului si de amandoua partile peste toata Podunavia, inca pana la Marea cea Mare si singur stapanitor al cetatii Darstor”. Acest titlu apare intr-o porunca adresata Manastirii Tismana, la 23 noiembrie 1406, si reapare similar intr-un act din 1404-1406. Pe vremea aceea Tara Romaneasca a atins expansiunea maxima.

Asadar, Mircea a stapanit si cetatea de la Enisala, care, probabil, inca se numea Heracleea. Ostasii lui au strajuit aici, aparand tarmul romanesc al Marii Negre.

Un program de restaurare haotic

Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) a dat zvon prin presa ca unor obiective-monument istoric, aflate in Planul National de Restaurare, li s-ar fi facut receptia finala in anul 2002. In realitate nu toate monumentele de pe lista MCC sunt gata de receptie. Altele, care sunt intr-adevar terminate, duc lipsa de indicatoare, de ghizi si mai ales de drumuri de acces. Cand exista drumuri pietruite sau asfaltate spre ele, sunt impracticabile. Soseaua spre Babadag, ce trece pe langa fortareata de la Enisala, este plina de gropi. In comparatie cu ea, soseaua de centura a Capitalei pare un vis frumos!

Ridicata pe o inaltime stancoasa, cetatea de la Enisala domina lacul Razelm si zona Babadagului. A primit avizele pentru „lucrari de interventii de urgenta, consolidare, restaurare” la 9 noiembrie 1998. Acum santierul e parasit, casa paznicului este incuiata. Schelele si alte ustensile au ramas, pana cand hotii se vor hotari sa le ia.

Cetatea de la Enisala este trecuta pe lista de „receptii finale” a MCC, cu turn si intrare, pentru luna viitoare. Facem pariu ca nu va fi gata in iunie anul acesta?

google sniper review

Adrian Bucurescu

zp8497586rq
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
Cetatea Heracleea, 10.0 out of 10 based on 2 ratings

Comentariile sunt inchise.