Acesta a fost primul gând care mi-a răsărit în minte la finalul drumeţiei. Într-adevăr, zona este extrem de primitoare, vegetaţia abundă în culoare, miresme şi forme din cele mai plăcute. Perniţele de jnepeni, afini şi ierburi presărate cu flori vesel colorate, îmbracă culmile rotunjite ale munţilor şi dau impresia de pat cald şi moale.
Situaţi la graniţa judeţelor Braşov şi Prahova, Munţii Ciucaş fac parte din Carpaţii de Curbură. Două culmi principale străjuiesc: Culmea Bratocea – Ciucaş (am abordat-o în prima zi a drumeţiei – sâmbătă) şi Culmea Gropşoarele – Zăganul.
Marian, Cristina T., Mişu, Cătălin, Dan (un nou „Amic” care cu această ocazie a sărbătorit intrarea în Clubul nostru), Vera şi Mircea, Iulia, Vanina am pornit sâmbătă de dimineaţă, de la ora 7, pe drumul spre Braşov, am trecut de Săcele şi înainte de a ajunge în Cheia, ne-am îndreptat spre Cabana Muntele Roşu.
Aici am lăsat maşinile şi am pornit într-un prim circuit: pe banda galbenă am urcat până la Fântâna lui Ioan de unde ne-am alimentat cu apă bună, rece şi ne-am îndreptat spre Cabana Ciucaş, aflată în construcţie. De aici am urmărit banda roşie până pe Vf. Ciucaş, situat la o altitudine de 1954 m. Traseul nu a prezentat dificultăţi de ascensiune, vremea a ţinut cu noi până pe vârf, unde am avut privilegiul de a fi botezaţi de o ploaie zdravănă, răcoritoare. Norii care îşi proiectau umbrele pe culmi întregeau frumuseţea panoramei.
Dacă traseul a fost „cuminte” la urcare, la coborâre am avut parte de aventură. Astfel, am coborât pe un traseu nou, pe care l-am explorat cu interes: prin Şaua Ţigăilor, pe sub Vf. Bratocea pe o vale cam alunecoasă. Deşi ploaia s-a oprit, şi-a lăsat amprenta în solul acoperit cu generozitate de frunze astfel încât alunecarea era aproape inevitabilă prin pădure. Vegetaţia abundentă, ferigile, urzicile, pantele cam abrupte ne-au dat un pic de furcă. În plus, Iulia a avut ghinionul să calce mai puţin inspirat şi genunchiul ei a avut de suferit. În această situaţie, Marian a trebuit să fie inventiv şi să găsească o soluţie. Aşa că Iulia, când în cârca lui Marian, când în cârca lui Cătălin, când sprijinită de braţul lui Mişu, a reuşit până la urmă să finalizeze traseul.
După 4 ore de „caznă”, am ajuns la ora 21,30 la locul de campare obosiţi, dar încântaţi de experienţa trăită. Ne-am întins corturile chiar lângă pădure, iar pe la ora 2 am primit pe neaşteptate o vizită. O vulpiţă frumoasă, cu urechile ascuţite şi ciulite, a încercat să ne fure mâncarea pusă în antreul cortului. Vulpea părea obişnuită cu prezenţa omului pentru că la vederea noastră nu s-a speriat şi a revenit. În cele din urmă s-a dat bătută pentru că nu a mai găsit mâncare la nici un cort.
A doua zi, duminică, după micul dejun, am pornit pe vreme frumoasă, în al doilea circuit, de data aceasta doar 6 membri, pentru că ceilalţi 3 au preferat să rămână la corturi, să se odihnească. Astfel: Vera, Mircea, Vanina, Cristina T., Cătălin şi Dan am trecut pe sub Muntele Roşu (denumirea sa provine de la rezervaţia de Rhododendron – bujor de munte – existentă aici) şi am luat direcţia Muntele Gropşoarele până pe vârful situat la 1883 m altitudine.
La ora 11,30 am ajuns pe Vârful Gropşoarele. Nu am zăbovit mai mult de 20 minute pentru că nori negri ameninţători se îndreptau spre noi. Am luat calea întoarsă şi de pe traseu am putut admira în depărtare Munţii Bucegi şi chiar şi Crucea de pe Caraiman se putea zări cu ajutorul binoclului lui Mircea.
Când am ajuns la corturi, poiana de lângă Cabana Muntele Roşu era împânzită de români ieşiţi la grătar. Pe traseu am întâlnit destui „iubitori de natură” care urcau în adidaşi, sandale, şlapi şi ţineau să îţi manifeste entuziasmul cu voce tare, lăsându-ne un gust amar. Am trecut însă peste acest aspect pentru că la urma urmei, când nu poţi schimba un lucru care te deranjează, singura soluţie este să îl ignori.
În concluzie: culmi rotunjite scoţându-şi capetele dintr-o mare de verde, de la verdele crud al ierbii şi al afinilor până la verdele smarald al brazilor; pajişti cu flori frumos mirositoare şi plăcute la vedere; mioare cuminţi; aspectul variat al peisajului care menţine treaz interesul pentru zonă.
Cristina Tolciu