Cu pluta pe Olt 12-14 Iunie 2009
Fotografii oferite de: Amicii Muntilor
Adaugat la: 14 Iunie 2009
Zona: Baraolt

---

67 fotografii, 11223 vizite, 0 comentarii

Pentru a verifica teoria originii polinezienilor conform căreia aceştia ar fi originari din America de Sud, norvegianul Thor Heyerdahl a iniţiat o expediţie, din Peru până în Insulele polineziene traversând Oceanul Pacific cu ajutorul unei simple plute de lemn. Astfel, în anul 1947, doar 5 norvegieni şi un suedez au constituit echipajul plutei Kon-Tiki (după numele zeului Soare peruvian), plută construită din lemn de balsa, copac ce creşte în jungla din Ecuador. Călătoria a fost un succes, dar oamenii de ştiinţă încă mai discută pe baza acestei teorii.
Kon-Tiki s-a numit şi pluta noastră, plută solidă, construită din buşteni de brad, capabilă să susţină până la 25 de oameni şi bagajele lor. Patru plutaşi au muncit o zi întreagă la montarea plutei, iar în ziua următoare, lansarea la apă a avut loc în Depresiunea Baraolt, în apropiere de localitatea Augustin, urmând apoi cursul Oltului până la Hoghiz. Programul a fost bine stabilit în prealabil, pe fiecare din cele 3 zile, întrucât pluta nu se poate opri oricând şi oriunde, ci exact în locurile de acostare, acestea oferind posibilitatea campării cu cortul, într-o zonă situată aproape de un sat de unde se poate face realimentarea cu mâncare, apă.
Înainte de îmbarcare, s-a realizat un scurt instructaj referitor la măsuri de siguranţă, necesare pentru a preveni posibilele accidente: purtarea vestei de salvare în caz de necesitate, şederea confortabilă şi în siguranţă pe băncuţele fixate în ambele părţi ale plutei, fiind excluse săriturile în apă de pe plută, prinderea cu mâinile a ramurilor de sălcii aflate pe malurile râului, şederea pe buşteni, cu picioarele în apă.
Entuziasmul se putea citi pe feţele tuturor şi a celor aflaţi pentru prima dată pe plută, într-o astfel de aventură, dar şi pe faţa celor mai experimentaţi. 17 persoane din care 4 plutaşi aflaţi la cele 2 cârme: una în faţă, iar alta în spate, au pornit pe cursul râului Olt admirând frumuseţea naturii care se dezvăluie simplă, dar şi extrem de complexă în acelaşi timp. Au existat momente presărate cu suspans din cauza curenţilor de apă care uneori dirijau ei pluta, aceasta apropiindu-se de câteva ori ameninţător de mult de maluri. Experienţa şi priceperea plutaşilor, însă, ne-au salvat de multe ori din situaţiile delicate. Pe alocuri lin, cursul Oltului induce o plăcută senzaţie de toropeală, de calm şi linişte, incitând la meditaţie, reverie.
Fiecare dintre noi a fost tentat să încerce cel puţin o dată să ţină cârma care e cam grea şi din cauza aceasta dificil de manevrat. Senzaţia trăită a fost unică, însă lipsa de experienţă a celor care preluau cârmele şi-a spus cuvântul pentru că am avut parte şi de emoţii: împotmolirea plutei pe mal sau în pietrişul din albia râului, pe o porţiune cu nivel scăzut de apă. A fost nevoie în aceste cazuri de împingerea ei direct din Olt. Alteori, pluta era măturată de ramurile sălciilor de care pluta s-a apropiat prea mult din cauza îngustării cursului de apă. Pe o porţiune, albia Oltului a fost modificată de o balastieră, culoarul de trecere reducându-se considerabil. În condiţiile în care nu se vedeau prea bine curenţii şi nu se cunoştea adâncimea apei, am avut emoţii la trecerea prin acel loc. Din fericire, norocul a fost de partea noastră şi am trecut cu bine de această încercare.
Am campat în zona satului Dopca, unde am făcut foc de tabără şi ne-am liniştit stomacul cu o ciorbă la ceaun şi grătar. În ziua următoare, am continuat traseul până la Hoghiz, aici pluta urmând să fie demontată de plutaşi şi dusă înapoi la locul de plecare pentru tura următoare. Tot echipamentul necesar, de la plută până la vestele de salvare ne-a fost asigurat de către Firma de Turism Interpares care practică un turism ecologic , ture cu pluta pe Olt , ture cu bicicletele prin ţară, pe crestele munţilor.
O amintire inedită, o experienţă extraordinară, de aceea, cel puţin o dată pe an merită să fii „dus cu pluta”.

Cristina Tolciu