Lanț muntos calcaros, Masivul Piatra Craiului sau doar Crai-ul, cum este alintat, poate fi asemănat cu o “lamă” tăioasă și abruptă de roci metamorfice, lungă de aproximativ 24 – 26 km, orientată de la sud-vest spre nord-est. El aparține lanțului Carpaților Meridionali și se găsește în nord-estul acestora.
17 iubitori ai muntelui reuniți la inițiativa Clubului de Turism Montan Amicii Munților, Sibiu ne-am încumetat să parcurgem partea centrală din sectorul nordic al Munților Piatra Craiului. Mai precis, am plecat de la principala bază de acces către creasta muntelui, Cabana Plaiul Foii, aflată la 13 km de Zărnești spre Refugiul Șpirlea, situat la o altitudine de 1.400 m. De aici, urmând banda roșie, ne-am îndreptat spre Zaplaz, având ocazia de a observa “o lecție de arhitectură naturală”: bolți înalte, impresionante, urme ale eroziunii calcarului. Mai departe, La lanțuri, o porțiune de traseu spectaculoasă dar și dificil de abordat, ne-a solicitat nu numai puterea brațelor și a picioarelor dar și atenția. Altitudinea maximă, de 2.244 m, am atins-o pe Vf. La Om cunoscut și cu numele de Piscul Baciului. Pe creastă am urmărit cercul roșu, ascensiunea până la Refugiul Vf. Ascuțit dovedindu-se a fi dificilă din cauza rocilor alunecoase și a culmilor foarte abrupte, pe multe porțiuni fiind nevoiți să facem cățărare liberă. Ceața ne-a însoțit pe tot traseul, ridicându-se doar din când în când și doar pentru câteva secunde, suficiente însă pentru a ne bucura de priveliște. Garofița Pietrei Craiului, o floare rară, care se pare că ar crește doar într-un singur loc pe planeta noastră “” Piatra Craiului, ni s-a arătat sfioasă printre stânci. Nu am văzut din păcate nici o Floare de Colț prezentă și ea în această zonă, dar în locuri mai sălbatice, necesitând o abatere de la traseu.
Tensiunea ce se simțea în natură și care prevestea vreme ploioasă, ne-a determinat să grăbim sosirea la refugiu. Montaniarzii știu foarte bine că furtuna pe creastă este periculoasă iar soluțiile sunt doar două: coborârea rapidă din creastă în cea mai apropiată vale sau se rămâne pe loc, într-o poziție cât mai apropiată de pământ, până trece furtuna.
În ziua următoare am pornit spre Refugiul Diana, pe la Vf. Padina Popii (2.025 m) și urmând marcajul bandă albastră (se putea merge și pe triunghi albastru, traseul fiind mai scurt), am trecut pe La Găvan, coborând apoi pe Marele Grohotiș, o pânză de pietre instabile, lungă de 4 km. Coborârea s-a făcut cu grijă pentru a nu se produce rostogoliri de bolovani și a pune în pericol participanții. De la Refugiul Diana, am urmat marcajul triunghi galben prin pădure, până la cabana Plaiul Foii, unde am campat în prima zi. A fost o experiență pe care fiecare dintre noi dorește să o retrăiască pentru a parcurge toată creasta, de această dată.

Cristina Tolciu