Retezat taram fermecat 18 August 2009
Fotografii oferite de: Liliana Bindeanu
Adaugat la: 18 August 2009
Zona: Retezat

---

47 fotografii, 6871 vizite, 2 comentarii

Cand am plecat din Cluj curcubeul mare pe care l-am zarit pe cer ne prevestea un week-end plin de farmec, as putea spune. In seara aceea de vineri ne-am intalnit cu totii, Amici si Alpineti, plini de voie buna, la Clopotiva, parca ar fi un nume luat din povesti, Locul e foarte cunoscut de oamenii de munte si asta pentru ca acolo se infrupta cei mai buni visli.
Am ajuns in Poiana Pelegii inainte de miezul noptii, unii dintre noi cu mici probleme la masina, ne-am instalat corturile si ne-am hotarat sa-i asteptam pe ceilalti care au plecat mai tarziu. Cat de mult mi-a placut cortul Adinei, un cort de prin ‘89, marca Camping, foarte bine pastrat. Cri a venit la noi si s-a pronuntat: “Asta-i cort adevarat!” Cerul era plin de stele si ne bucuram ca a doua zi vom avea vreme frumoasa pe traseu. Pentru ca bucuria revederii nu tine doar cateva minute, noaptea a fost lunga si plina de veselie, asa cum le sta bine oamenilor de munte.
Dis-de-dimineata Iulius, a dat desteptarea la corturi cu un fluier de rasuna in toata poiana. Nu aveai cum sa nu-l auzi si sa deschizi ochii. Pana ne-am dezmeticit s-a facut ora 9 si ne gandeam daca vom mai ajunge la destinatie. Obiectivul nostru era sa ajungem la Lacul Zanoaga si fiind un grup destul de marisor, cu putin peste 20 de persoane era destul de greu sa ne pastram acelasi ritm. Traseul a fost destul de lung, dupa ce am parcurs o parte prin padure am ajuns la lacul Lia de unde am urcat pe Slavei si de-acolo pe creasta spre saua Judelui.
Cand am ajuns la Taul Zanoaga, cel mai adanc lac glaciar de la noi, nu mai conteneam cu privitul apei, iar atunci minunea se producea, taceam malc si parca adormeam instant. Nici nu mai respiram… Auzeam doar chicotelile celor din jur… Am admirat splendoarea lacului cam o jumatate de ceas, dupa care Iulius si-a facut un obicei si ne-a dat startul la intoarcere.
Coborarea a fost destul de dificila mai ales pentru cei care au intampinat dureri de genunchi. Chiar la un moment dat auzeam in spatele meu: “N-am mai vazut atatia bolovani fara rost!” Cineva suferea mult din cauza bolovanilor. Paul si Andrei au fost primii care au ajuns la lacul Bucura, unde a avut loc urmatoarea regrupare. Au asteptat mai bine de un ceas pana la ultimul venit. De la Bucura ne intampina aceeasi poteca prin padure pe care am strabatut-o la plecare…
A urmat o seara plina de voie buna, cantecele de munte, sunetele de mandolina si chitara s-au auzit pana dupa miezul noptii…
Dar cel mai mult in tura asta mi-a placut pentru ca: Iulius, Cri, Vasi, Kiki, Marius, Mirona, Cristina, Ionel, Adi, Paul, Ioana, Dan, Geta, Adina, Florin, Virginia, Mircea, Cipri, Marius, Tibi, Irina, Andrei, Oscar, Ionela si eu, Alpineti si Amici am fost in Retezat, in taramul fermecat cu 80 de ochi albastri.