Info club : Program evenimente 2015 | Contact | Membri | Ture | Actiunea Serbanei | Statut | Intrebari frecvente | Autentificare | Inregistrare
Ghid montan : Carpatii Meridionali : Muntii Cindrel > Cabane > Trasee | Muntii Lotrului > Cabane > Trasee | Muntii Fagaras > Cabane > Trasee
Alte informatii: Galerie Foto | Stiri | Caiet de cantece | Magazine echipament montan | Statiuni montane | Rezervatii Naturale | Sfaturi pentru turisti
2% pentru Amicii Muntilor

Home » Ture montane

Alpii Transilvaniei de la E la V – 14 – 19 septembrie

Adaugat la 8 noiembrie 2010 de Amicii Muntilor 4.852 vizualizari Un comentariu
Alpii Transilvaniei de la Est la Vest
Alpii Transilvaniei de la Est la Vest 14 - 19 Septembrie 2
Fotografii oferite de: Amicii Muntilor
Adaugat la: 21 Septembrie 2010
Zona: Fagaras
159 fotografii, 28522 vizite, 2 comentarii


Creasta Făgărasului – mereu altfel, mereu surprinzătoare

Am plecat marti, 14 septembrie, de dimineată, la ora 4, cu o mică întârziere, pentru că unora le-a cam plăcut somnul si s-au trezit mai greu. Drumetii au fost : Cristina, Rică, Misu, Ana Maria de la Dianthus Medias, Raluca si Marian. Ne-a dus un prieten de-al lui Misu până la Breaza, iar la 6 fix am plecat pe traseul de pe Valea Pojorta spre Cabana Urlea. În 3 ore si jumătate am ajuns la cabană, unde am luat micul dejun si o binemeritată pauză, urmând să continuăm traseul până la Lacul Urlea si să înnoptăm la cort. În continuare, vremea a fost stabilă, fără ploi, dar în unele momente apăreau nori si ceată din vale, opturându-ne vizibilitatea în saua care desparte Vf. Mosu de Vf. Mosuleata. Spre dezamăgirea tuturor, eu, Marian, am uitat pretiosul borcan cu miere si nuci” asa că a trebuit să apelez la restul de ciocolate si batoane.
După aproape 4 ore am ajuns în apropiere de Lacul Urlea, unde am înnoptat. La masă ne-am servit numai cu bunătăti: ciorbe la plic, „energizantul lui Misu”, de mare efect – un borcan cu untură si cârnăciori , care de altfel ne-a tinut aproape tot traseul. Dimineata ne-am trezit mai greu si am plecat spre Vf. Moldoveanu sperând să trecem de el si să înnoptăm la Lacul Podul Giurgiului. Cum însă nu am mărsăluit, am reusit să ajungem numai la Refugiul Vistea, care este foarte bine întretinut, spre bucuria noastră. Decizia de a rămâne aici a fost influentată si de faptul că Vârful Moldoveanu era în ceată si prin urmare nu ne-am fi putut bucura de panoramă. Am rămas deci aici, la refugiu, cu speranta că în ziua următoare o să se mai deschidă un pic cerul si o să ne putem continua traseul. Fetele au coborât aprope de lacul triunghiular să se îmbăieze, ceea ce le-a luat destul de mult timp, dar a meritat dupa o zi destul de obositoare. Seara a fost plăcută si calmă, iar dimineata, când ne-am trezit, vremea a fost perfectă, asa că ne-am pregătit de plecare si într-o oră am ajuns pe Vf. Moldoveanu. De aici am putut vedea si cele mai îndepărtate creste, chiar si Iezer Păpusa si o parte din Muntii Bucegi. După o pauză de foto, am plecat mai departe, urmând o zi destul de grea, datorită distantei lungi până în Bâlea, unde urma să înnoptăm. Vremea a tinut însă cu noi, fiind caldă si alternând momentele însorite cu cele înnorate. (de mentionat că traseul este bine marcat pe această portiune). Lăsând în spate Ucea Mare, Corabia, Podragu si am ajuns la Lacul Podul Giurgiului în timpul preconizat, dar nu am rămas aici decât 5 minute pentru alimentare cu apă urmând să urcăm Vârful Mircii. Ajunsi aici, am luat o pauză de masă dupa care am continuat traseul. Timpul părea că zboară, iar distanta părea destul de mare până în Bâlea. Începând de aici, oboseala a început să ne cam dea de furcă, dar cu toate acestea, printre nori si soare am continuat. Trecând pe lângă Monumentul Nerlinger, « La 3 pasi de moarte » si de Fereastra Zmeilor, am văzut noul refugiu si ne-am bucurat că încă se mai ocupă cineva si de refugiile din Făgăras. De aici, traseul parcă părea din ce în ce mai apăsător, noi fiind deja de 9 ore pe drum. După ce am străbătut Valea Caprei, am ajuns la Lacul Capra, unde, de pe creste, câteva capre negre parca ne sfidau. Seara se strecura abilă si ne apăsa tot mai mult. Raluca era chinuită de dureri la picior datorită efortului depus. De la lac, Rică si Misu au mers mai repede pentru a căuta o cazare la unele din cabanele de la Bâlea, iar eu cu fetele am rămas în spate.
Coborârea din Saua Caprei a fost cruntă pentru Raluca (mai bine de o oră) ea punându-si problema de a abandona a doua zi. Sprijinită însă de către colegi, mai ales de către RICĂ‚, el având o cremă fantastică, Raluca a reusit ca peste noapte, după o baie fierbinte si somn într-un pat cald să-si revină si să continue. Seara am discutat si cu prieteni de la club care doreau să ni se alăture a doua zi, pentru a parcurge împreună traseul.
Dimineata, vremea a fost calmă, cu nori în partea sudică si senin spre nord. Stirile despre vreme pe care le primeam de acasa nu erau tocmai bune pentru zilele următoare, anuntându-se ploi pe regiuni întregi. Am continuat totusi, sperând la vreme bună. Asa că am plecat spre Lacul Căltun, fiind ziua cu traseul cel mai scurt (4 ore) ceea ce ne-a permis să ne odihnim putin. Când am ajuns în traseul de creastă, am dat de un vânt care ne cam supăra, dar am continuat. După ce am trecut de partea cu lanturi si de vf. Laitel am ajuns la refugiu Căltun. Aici, din păcate, am dat de gropile de gunoi celebre, desi existau însemne prin care turistii erau rugati să-si ducă gunoiul pe care l-au adus, acasă, Cum însă bunul simt lipseste …… Am apucat aici să ne odihnim, având parte si de un somn de amiază. Pe la ora 10 seara au venit si alti prieteni din club, urmând să continue cu noi traseul, dacă vremea ne permitea. Piciu, Adina, Luci, Gabor, Alex, Marius. Noaptea s-a prelungit până târziu cu ceaiuri si voie bună, amintiri din alte ture”¦.
Dimineata, pe geamul din refugiu părea că intră soarele si că vom avea o zi frumoasă, dar când am iesit, am rămas dezamăgiti… era soare dar printre nori, iar Vf. Negoiu era sub un nor negru. După deliberări, am decis să continuăm, si în functie de vreme, urma sa hotaram din nou pe varf ce vom face. Ajunsi în Strunga Dracului, am trecut-o relativ repede desi eram mai multi si unora dintre noi le-a fost mai greu. Când am iesit din strungă, am fost fericiti întrucât după Vf. Negoiu, se vedea soarele , plafonul de nori rarefiindu-se.
Pe vârf, ca tot omul am făcut pozele de palmares dupa care am continuat partea cea mai solicitantă si antrenantă: Custura Sărătii, dintre Vf. Negoiu si Vf. Serbota. Pe mine m-a impresionat cel mai mult această portiune de traseu. Am reusit să o traversam în 2 ore cu bine si de aici am continuat spre Lacul Avrig. Vremea a fost calmă, ceata ridicându-se din când în când si lăsând soarele să apară. Am trecut de Vf. Mâzgavu, iar când am ajuns în drept cu refugiu de sub Vf. Scara, am avut plăcuta surpriză să-l întâlnim pe Cipi la refugiu, care a urcat de dimineată pe la Negoiu si ne-a asteptat să trecem să-l luăm. După discutii si salutări, am continuat cu urcarea pe Vf. Scara, iar de aici până la Lacul Avrig am mers la vale. Ajunsi la Lacul Avrig în timpul pe care ni l-am propus, am pus corturile si am luat celebra masa pe izoprene, masă la care toată lumea si-a etalat bunătătile rămase în traistă, înfruptându-se cu ce îi poftea inima. Aici, discutii colorate: despre ce trebuie să contină o trusă medicală (Marius, voluntar la SMURD Sibiu fiind cel mai în temă la acest capitol); o parte din băieti s-au jucat cu prăstii improvizate, încercând să tintească o parte din marginea lacului făcând concurs, iar seara am început să ne punem problema despre vreme întrucât de pe vale urcau nori nervosi, iar premisele nu erau prea încurajatoare. Seara s-a lungit la un ceai si povesti de muntomani. După care, fiecare la somn.
Dimineata a plouat în reprize până să ne trezim, dar după ora 9 ploaia s-a oprit, fiind continuată de un vânt foarte puternic, venit din sud. După deliberări, am stabilit să continuăm si să coborâm pe la Suru. Ajunsi în creastă, vântul s-a întetit, bătând destul de puternic, cei mai voinici dintre noi, după cum se poate vedea în poze, încercând să zboare ajutati de geci. În Saua Surului, am decis să coborâm pe la fosta cabana, desi tura ne-am propus să o terminăm la Turnu Rosu. După o masă la Cabana Suru (a fost refăcut refugiul si se poate dormi, dar trebuie anuntat înainte, pentru a urca cel care se ocupa cu întretinerea cabanei), am pornit pe traseul care duce în Valea Moasei, urmând ca la capătul văii să ne astepte o cărută pentru a ne scurta chinul de pe drumul forestier până în Sebesul de Sus.
Ajunsi în sat, ne-au luat prietenii pe care i-am chemat să ne recupereze cu masinile si am ajuns acasă în sigurantă si neplouati, desi buletinul meteo a anuntat ploi mari. Una peste alta, a fost o tură superbă, desi nu s-a încheiat cum am plănuit, la Turnu Rosu, deoarece am fost nevoiti să renuntăm din cauza vântului puternic. Consider că a fost totusi o tură reusită si un lucru este foarte important: uneori a renunta la planurile făcute de acasă înseamnă a-ti păstra viata di a nu te supune unui risc inutil.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.2/10 (5 votes cast)
Alpii Transilvaniei de la E la V - 14 - 19 septembrie, 9.2 out of 10 based on 5 ratings

Un comentariu »

  • polimedia.us/fain/ a spus:

    Alpii Transilvaniei de la E la V — 14 — 19 septembrie…

    de 10 ani tot vreau sa fac si eu creasta in fagaras… ma bucur ca altii sunt mai decisi :)…

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Introduceti comentariul :

Trebuie sa fiti autentificat pentru a introduce un comentariu.