Info club : Program evenimente 2015 | Contact | Membri | Ture | Actiunea Serbanei | Statut | Intrebari frecvente | Autentificare | Inregistrare
Ghid montan : Carpatii Meridionali : Muntii Cindrel > Cabane > Trasee | Muntii Lotrului > Cabane > Trasee | Muntii Fagaras > Cabane > Trasee
Alte informatii: Galerie Foto | Stiri | Caiet de cantece | Magazine echipament montan | Statiuni montane | Rezervatii Naturale | Sfaturi pentru turisti
2% pentru Amicii Muntilor

Home » Ture montane

Povestea merge mai departe…în Cindrel

Adaugat la 10 noiembrie 2009 de lilly 6.007 vizualizari 3 Comentarii
Povestea merge mai departe
Povestea merge mai departe 01 Noiembrie 2009
Fotografii oferite de: Amicii Muntilor
Adaugat la: 9 Noiembrie 2009
Zona: Cindrel
41 fotografii, 5973 vizite, 0 comentarii


Suntem la ieșire din Sibiu. În Poplaca. Motorul mașinii se oprește din mers.  Seba ne atenționează că „va dura ceva timp până când vom porni de aici!” Profit de momentul acesta pentru a admira peisajul care se află în fața noastră. Dealurile erau acoperite de copaci cu frunze ruginii, dar și verzi. La poalele lor  oamenii au ieșit să are cu plugul. Ceea ce se desfășura înaintea noastră era un veritabil tablou de-al lui Grigorescu în mișcare. Totul îți dădea impresia de atemporal.

Într-un final băieții reușesc să  pornească mașina și începem să parcurgem drumul către refugiul Iezere, „un tărâm ca-n povești”,  cum descrie Marius locul în care trebuia să ajungem în după-amiaza aceea minunată. Pe drum aflăm că Marius și-a făcut un obicei ca în fiecare an în luna lui Brumărel să ajungă la refugiul Iezere. De  patru  ani face asta. Pentru mine era a doua oară.

Vremea se arată excelentă la munte și ne bucurăm că Cindrelul se deschidea în fața noastră. Dacă ești călător pe aceste culmi, trebuie să fii unul foarte norocos pentru a avea un soare atât de prietenos așa cum a fost cu noi în aceste zile. Alți doi prieteni cu care te vei împrieteni în Cindrel vor fi vântul și ceața. Mestecenii, fagii și brazii ne însoțesc pe marginea drumului. Primul popas îl facem la BRADUL URIAȘ, un brad bătrân de 500 de ani. Până la el am urcat 50 de m și ne dăm seama că ne pătrunde frigul, suntem la munte! Continuăm pe un drum forestier și în preajma cabanei Crăciuneasa ne întampină un peisaj de Alaska, brazi verzi, pătați de zăpadă. E timpul să ne bucurăm ca niște copii de zăpadă!

Ajungem la Surpata, unde drumul se surpă, locul în care lăsăm mașina. Începem să ne echipăm, ne energizăm cu salam de biscuiți pregătit de Seba și purcedem spre intrarea în traseu marcat cu triunghi albastru. În momentul acela ne gândim la ceilalți amici: Marian, Lucian, Alice, Simona, Alex, Cătălin, Vera, Mircea, Andrei, Gabor care se aflau de câteva ore bune pe creastă. Ei au ales să ajungă la refugiu pe traseul de creastă care pornește din Păltiniș.

Pe drum încerc să filmez câteva cadre cu peisajul și încerc să-i surprind pe cei cu care mă aflam pe traseu: Vasi, Ionel, Seba și Marius. Copăcel, copăcel ajungem într-o oră la refugiu în același moment în care sosesc și ceilalți. Sincronizare perfectă! La 50 de metri de refugiu mă opresc și privesc departe la luna care era deja pe cer. O lună de zi! Dau start la cameră și încep să filmez câinii alpini  care i-au însoțit pe amici din Păltiniș până la refugiu și care mă întâmpină acum latrând. Surprind îmbrățișările amicilor. Refugiul pare așa cum l-am lăsat anul trecut”¦pare că nu a mai trecut nimeni pe aici. Ceea ce observ și mă umple de bucurie e fânul care era așezat în locurile în care vom dormi. Un week-end în fân și în zăpadă te vindecă de orice!

După ce ne încălzim puțin în sacii de dormit, afară era destul de frig încât să-ți inghețe nasul, coborâm în foișor unde Marius a improvizat o sobă și începem să depănăm amintiri. Pentru că focul în sobă nu se face fără lemne, băieții se iau la întrecere cu doi bușteni. S-au împărțit în două echipe și fiecare echipă își alege din pădure „marfa” care trebuia ridicată pe umeri și adusă la refugiu. Se pare că nu a câștigat nimeni deoarece a doua echipă care a rămas în urmă a ales un buștean mult mai mare și a trebuit ajutorul băieților din cealaltă echipă. Sunetul toporului s-a auzit toată seara, fiecare din noi  și-a dorit să spargă lemne. Dar ceea ce a facut cu adevărat deliciul serii au fost mâncărurile pe care le-am savurat cu mare poftă. Pâine prăjită unsă cu usturoi, pâine cu untură sau pâine cu fasole bătută, ceaiurile fierbinți și merele coapte au alcătuit meniul pentru cină.

Întunericul se lasă și luna începe să lumineze din ce în ce  mai tare pe cer, iar noi asistăm la un spectacol de iarnă în care jucau brazii încărcați cu zăpadă, frigul, țurțurii de gheață, șipotul pârâului situat în apropierea „căsuței din povești”.

Dis-de-dimineață ne trezim pe un soare strălucitor dar rece. Aflăm că noaptea trecută au fost în jur de -8 grade, totuși  ne gândim că în refugiu frigul a fost puțin mai prietenos cu noi. Soarele de-afară mă pune pe gânduri. Aș vrea să mă întorc pe creastă, îmi era dor de culmile domoale ale Cindrelului. Întreb pe Ionel și Vasi dacă pot să plec cu grupul de creastă pentru că depindeam de ei să ajung la Cluj. Primesc un răspuns afirmativ și zbughesc de fericire!

Micul-dejun îl luăm în foișor la sobă. Ne pregătim de plecare. Era trecut de ora 9, iar la 5, 30 aveam ultimul autobuz din Păltiniș spre Sibiu… ne grăbim. Facem poze de grup în fața căsuței  și ne despărțim de refugiu cu gândul că la anu”™ vom străbate din nou același drum pentru a veni aici.  Trecem de cealaltă parte a pârâului și urcăm pe cursul lui până la Iezerul Mare. Pe traseu scuturăm jnepenii de zăpadă,  ce-i drept ne luptăm puțin cu ei, unii dintre noi înaintam cu greu atingând zăpada cu genunchii, cu coatele, cu burta. Surprind câteva imagini cu Alex în  lupta cu jnepenii. Fain moment!

O oră prin jnepeni și zăpadă până la Iezerul Mare…. Iezerul Mare și Iezerul Mic fac parte din Rezervația Iezerele Cindrelului, obiectiv protejat de lege care se află la limita nordică a Parcului Natural Cindrel.  Lacul era acoperit de o pojghiță subțire de gheață ceea ce ne face să credem că iarna nu a pus incă stăpânire pe acest tărâm. În M-ții Cindrel și M-ții Lotrului am întâlnit cele mai ridicate temperaturi de la munte, îmi amintesc cu sufletul înghețat frigul pe care l-am răbdat în urmă cu patru ani pe Prejba. Brrr!

Ne indreptăm privirea sus în șaua pe care trebuia să ajungem și începem urcușul,  nu înainte însă de a ne lua rămas bun de la Ionel și Vasi care urmau să se întoarcă la Sibiu cu Seba și Marius, rămași la refugiu. Andrei, Simona, Cătălin, Gabor și cu mine ajungem primii în Șaua Cindrel. Aici ne hotărâm să lăsăm rucsacii și să urcăm pe vârful Cindrel (2244 m). După o jumatate de oră ajungem pe cel mai înalt vârf din masiv. Profităm de seninul cerului, de vizibilitatea din jur și admirăm M-ții Sureanu, M-ții Lotrului și Valea Frumoasă. La 10 minute de la sosirea noastră echipa de vârf e completată de Marian. Îl întâmpinăm cu ceai cald, ciocolată și caramel adus de Andrei tocmai din Krasnoyarsk, Siberia.

Recuperăm rucsacii și la ora 13 eram pe vârful Niculești unde norii încep să ne acopere. Îmi întorc privirea spre Cindrel și observ că în vale plutea un nor de culoarea plumbului. Mă minunez și pășesc pe urmele făcute de amicii mei în zăpada de 25 de cm. Din când în când soarele mai iese din nori ceea ce face ca zăpada să sclipească. Îi vedem de departe pe Lucian, Alex, Vera, Alice, Mircea în șaua Șerbănei la 20 de minute față de noi.

Ajungem în șaua Șerbănei în jurul orei 14  unde întâlnim indicatorul spre Cânaia punct roșu, zăbovim 5 minute și ne continuăm drumul pe poteca marcată de banda roșie. Totul în jur era alb, cât de diferit față de peisajul văratic plin de Rhododendronii înfloriți! Norii, frigul, oboseala ne fac să încetinim ritmul dar sandwich-urile cu biscuiți și ciocolată de pe vârful Rozdești (1954 m) ne dau avânt și ne propunem să ajungem într-o jumătate de ceas în șaua Bătrâna. Aici ne unim cu ceilalți și nu contenim deoarece câteva minute de răgaz însemna să tremurăm de frig. Continuăm coborârea prin poiana Găujoara. Ne învăluie o ceață de seară care ne va însoți până în Păltiniș. Prin pădure poteca era acoperită cu un strat mic de zăpadă și ceea ce îi dădea culoare erau acele și conurile brazilor căzute pe jos.

La Păltiniș sosim la ora 16:45. Ne luăm ramas bun de la aceste locuri cu gândul că povestea Cindrelului va merge mai departe pentru noi toți”¦și pentru voi cei care vreți să-L cunoașteți!

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.1/10 (24 votes cast)
Povestea merge mai departe...în Cindrel, 9.1 out of 10 based on 24 ratings

3 Comentarii »

  • steauaalbastra a spus:

    Asta da poveste curgatoare……. si la mai multe

    VN:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  • Lilly (author) a spus:

    Multumim, stea albastra! 🙂

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  • Hibs a spus:

    Vreau si eu! 😀 sper totusi sa fie mai cald cand merg si eu

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Introduceti comentariul :

Trebuie sa fiti autentificat pentru a introduce un comentariu.